View Single Post
  #341  
Vechi 29.03.2009, 16:21:57
ory ory is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2006
Locație: Galați
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.480
Implicit

Daca tot este primavara si se apropie inflorirea copacilor,am sa scriu o poezie pe care am gasit-o uitata intrun album.Am scris-o cand aveam vre-o 20 de ani,faceam plaja pe bucataria de la mama de acasa,iar langa mine statea aplecata o crenga de mar inflorit...astfel am inceput sa scriu.

"Soarele izbeste-n primavara,
Cu raza-i de lumina purpurie
Scapand pamantul de povara,
Prin sarcina-i de doruri aurie.

Copacii tremura de vietate,
Prin mugurii sfiosi si zambitori,
In tronul cel senin de-ntaietate
Podoabele de farmec ravnitori.

Un tainic ses cuprinde o statuie,
Cu trunchi subtire de arbore uitat,
In palide suspinuri unde siue
Cu triste imprejururi imbracat.

Este un mar,o floare de-nteles,
Inchis intr-o simtire muta
Intr-o menire care a purces
O profunzime calda nenascuta.

Floarea de mar s-apleaca catre mine,
Dospindu-si fructul in odai virgine,
Zmbeste gingasa cu raza-i unda
Si scapara o lacrima plapanda.

Ai sorb privirea curata si balaie
Din stigma golului intruchipat,
Incenunchind a frumusetii straie
A mugurului dor intr-aripat.

Surade cald c-o fresca de imagini,
Cu un apus si-un rasarit plecat,
Peste vestirile de simturi fara margini,
Cu gand trecut prin astru sidefat.

Emotia-mi zvacneste-n clocot
Distinsa apasare peste sine,
In pedestalul unde sade-n clopot
De sunete si lacrimi cristaline.

Floarea de mar mi-alina plansul,
Si-mi mangaie obrazu-nsingurat
Furand din univers adinsul,
Incoronandu-mi crestetul uitat.

O sfera de ozon s-asterne din iubire
Un gangurit de floare-nmiresmata,
Orbita a pamantului menire,
Ce frange existenta derutata.

Eu o desprind din vraja-i innodare
De pe copacul asuprit de vant,
Si o astern pe fila-n sarbatoare
A golului cel mut,fara cuvant.

Copacu-i trist si inchistat,
De pierderea unei copile fine,
Cu florile ce-i par incornat,
Cu capatu-unui gand jertfit in sine.

Astfel soptesc prin floarea saracita,
Ca rar veni si alte primaveri,
In inima de-alinturi parasita,
Si-n fiecare dor venit de ncaieri."

Stiu ca este o poezie saraca de sens,de rationament,de inteles...dar este o parte din simtire cu tineretea ei cu tot.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
Reply With Quote