placerea de la oameni= a placea sa ma laude omul, simtind ca sunt cineva prin aceea lauda asupra-mi, a-mi placea aceasta si apoi cautand sa arat din cand in cand ce am facut, ce am dres eu...etc
tampenie = ma afund atat de mult in cele fara de folos sufletului incat ajung chiar tampit caci ma folosesc doar de cele fara de folos sufletesc, traind asa ca un ateu sau daca ma mai joaca si cel rau o iau pe aratura rau de tot, ma duc si pe la niste secte ceva si ma tampesc de tot.(ca posibilitate)
fierea = un fel de sinonim la amareala, caci e o vb in popor "amar ca fierea", dar aici se refera la starea firii omului, a avea o fire amara, ca fierea sau chiar un suflet amar
amaraciunea = a amari, a supara pe cineva
lucrarea impotriva = impotrivirea sau a face altfel de cum ti s-a spus, a te razvrati in interior si a face altfel neaparat, caci iti este in firea ta a fi impotriva (nu se refera decat la cazul acesta ca patima de neaparata impotrivire din fire)
innabusirea = ...nu stiu, dar ma gandesc la o forma de ucidere prin innabusire, a-i lua respiratia celuilalt, dar poate fi chiar si ca act de innabusire in sens ca nu-l mai slabesti pe cineva din ale tale, esti mereu pe el, vesnic cu aceleasi probleme...care nu prea ar fi de folos...dar ai tu o obsesie...
neprivirea = refuzul de a-l privi in ochi pe interlocutor, nu ii dai importanta care i se cuvine ca om
orbirea = ai ceata pe ochi din cauza necredintei - esti orb, sufletul tau nu poate misca intru Hristos, desi poti fi un om bun
arderea = cred ca e vb de infocarea trupului si probabil aceea eruptie in somn...polutia
pata sufletului = pacatul ce ingreuneaza sufletul si cred ca e vb de pacat trupesc aici...ai o pata pe suflet, te tine asa in durere, dar o data spovedit, gata indepartezi
prietenie particulara = sa nu il consideri pe un frate mai deosebit decat pe un altul, pe toti sa-i iubim la fel de mult, desi prietenii sunt prieteni iar unii nu sunt...
rasul= adica rasul cu gura pana la urechi, iar crestinului ii sade mai bine sa zambeasca decat sa rada, eventual mai discret, fara de pofta si nebunie
dansurile = adica cele care depasesc limita bunului simt, joc dracesc care nu manifesta un joc de bucurie (sa spunem ca cel al lui David care se bucura printr-o manifestare trupeasca, un joc al picioarelor, un joc de bucurie sfanta...)in epoca noastra chiar si un dans de fapt, daca partenerii stau mai stransi, este o manifestare oarecum cu iz sexual, desi nu am gandi neaparat la asta, e o apropiere...poti face loc manifestarii prin gand si nu numai unei patimi trupesti...nu stii niciodata cum e construit celalalt...cineva care are o patima trupeasca adanca, chiar si o atingere il duce cu gandul departe...
intalnirile = adica a te intalni pe ascuns cu o femeie(barbat) pt a-ti alimenta patima interioara...nu neaparat numaidecat trupeasca
indraznirea = peste fire, a cere ceva peste fire, a vea tupeu peste masura
imprastierea = esti imprastiat din fire, te apuci de una, o lasi repede balta, te apuci de alta, dar nu duci la bun sfarsit niciuna, iti sta in fire a fi imprastiat...de unde nu ai nici un folos...trebuie sa iti gasesti echilibrul
reaua intrebuintare = adica nu sunt un om econom in fapta si gandire si intrebuintez gresit de exemplu castigul pe care l-am facut, neavand o socotinta a banului, dar nu numai a banului...ci si a lucrurilor, conteaza scopul...folosesec computerul cu scop bun nu ca sa-mi distrug sufletul pe siteuri necorespunzatoare etc
curiozitatea = se spune ca curiosii mor repede, cred ca nu degeaba...he ! adica daca noi invatam sa avem, indelunga rabdare, la ce folos curiozitatea cea fara de folos ? ca cea folositoare buna este...
infrangerea...nu stiu...poate sa nu-l infrangi pe un altul...depinde de situatie, sa nu-l faci sa se simta infrant de catre tine ci tu sa ai smerenie si iubire pt el...depinde insa de situatii...
ciocnirile = banuiesc ca e vb de a nu te lovi cu un altul sub nici o forma de lovire nici la propriu si nici la figurat
surzenia = a te face ca nu auzi intentionat
Sf. Parinti erau fff. atenti la fiecare miscare a sufletului, luau in detaliu foarte multe si lucrau apoi asupra lor. Ideea principala este POCAINTA, Domnul iarta si pacatele nestiute ori uitate, caci spui la sfarist : si toate acelea pe care le-am facut , dar le-am uitat Doamne din neamintirea lor...si Domnul se uita la inima ta si tine cont de aceasta, iertand...vazand dorinta ta de pocainta, El se bucura si nu vrea decat astfel in pocainta sa te misti ...pana la sfarsit.
Noi traim la inceput starea de asceza, de curatire a inimii noastre, cadem -ne ridicam, si tot asa....e o lupta cu raul din tine, care dureaza ani de zile si poate zeci de ani, apoi abia vine iluminarea cand vezi mai adanc toate cele, dar ai scapat deja de patimi si pacate, iar in ultimul stadiu este indumnezeirea la care nu stiu cati ajung...
Doamne ajuta !
|