[carmina]

3. A treia Duminică este închinată Sfintei Cruci. Aceasta a fost aşezată în mijlocul postului, precum pomul vieţii a fost aşezat în mijlocul Raiului ''din carele mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam'' (Fericirile, Duminica Glasului 7). Se face pomenirea Sfintei Cruci spre îmbărbătare şi aducere aminte a ţintei noastre. Duminica aceasta reprezintă popasul de odihnă al pelerinajului duhovnicesc înaintea urcuşului spre Înviere. Ne închinăm ei, cinstind pe Hristos, care de bună voie, pironindu-se pe cruce a ridicat păcatele întregii omeniri: ''Să ne apropiem curăţiţi cu postul, cu căldură să sărutăm lemnul cel prea sfânt cu laude, pe care Hristos răstignindu-se a mântuit lumea ca un milostiv'' (Canonul Sf. Cruci, Cântarea a 5-a)

Astfel ne aminteşte şi bucuria pentru care ne ostenim postind atât de mâncare cât şi de păcate. Ne odihnim puţin şi ne închinăm Sfintei Cruce: ''Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim'' (Canonul Sf. Cruci). Prin puterea ei cerem să fim părăsiţi de toate ispitele, ca să putem parcurge cu bine până la sfârşit calea postului. Urcuşul abia acum începe.