Dobandirea dragostei, cred ca nu are nimic in comun cu ura, este un proces de continua purificare personala din punct de vedere sufletesc.
Eu cred ca ura, apartine unei alte categorii de sentimente.
Daca tu te urasti pe tine esti depresat, deci nu stai bine.
Nu poti iubi patima, deoarece stii ca este ceva daunator, insa nu urasti, deoarece sulfetul trebuie sa fie cuprins de iubire, nu de ura, nu de patima - care vine tot din ura sau mandrie - pacate mari, nu?
Cred ca fiecare crestin are o chemare, cind va ajunge la acel moment, va renunta la cele netrebuincioase pentru sufletul sau, in modul ca asa se va desavarsi in iubire, insa fara ura, cu ratiune si convingere ca aceasta este calea buna pentru sufletul ei/lui la momentul respectiv in viata.
|