[vsovi]

În prealabil postat de mirelat

Marcu 2, 1-12

1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11. Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

foarte frumos a talmacit aceasta invatzatura insushi Patriarhul Daniel, asha ca ma intreb ce rost are sa mai talmacesc shi eu din cele scrise... ca precis iarashi ma indeamna "ereslaoa" interioara adica acel duh rau care vrand sa contrazica pe altzii ar vrea sa se arate publicului ca e vrednic... dandu-se mare, ca shtie el mai bine... poi nu sunt vrednic! dar totushi ma incumet sa talmacesc ce este scris...sper sa nu se supere nimeni:

1. a intrat iarashi, deci a revenit, in casa, nu shtiu a cui era casa, dar a mers vestea ca e in casa Domnul Iisus.
2. indata s-a srans lumea shi nu mai era lasat nici loc de trecere in fatza ushii, deci era shi casa inconjurata de multzimi, care probabil se imbulzeau inaintea ushii deschise shi geamurilor ascultand Cuvantul.
3.Aici este foarte frumos cum ne arata scriptura: un slabanog pe care il carau 4 inshi, adica il carau ca pe mort. Nu se shtie ce fel de slabanogeala avea, dar se pare ca avea foarte putzine kilograme chiar daca il carau 4 inshi, caci altfel nu era atat de potrivit termenul de slabanog, ci i-ar fi zis neputincios. Apoi se poate presupune ca din pricina pacatelor ajunsese fara putere shi probabil crezand in Mantuire postea shi se pocaia pana la slabanogeala, la slabire, la inanitzie, shi cu toate astea neputandu-se ridica din patima, caci patul lui era simbolul patimii lui, deci era asha ca un credincios, ca un monah robit de patima, care postea shi se slabanogea shi tot nu ishi revenea cu toata credintza sa dar nadajduia in mila lui Dumnezeu.
4.Din pricina multzimii care se pare ca nu era dispusa sa se dea in laturi pentru un slabanog, l-au suit pe acoperish shi au facut o spartura prin acoperish, deci iata cata indrazneala caci spartura trebuia sa fie destul de mare ca sa lashi un slabanog prin spartura cu pat cu tot. Dar aici, acest cuvant "spartura" ne aminteshte de spartura casei in care locuia Ezechiel care intra si ieshea prin spartura. Astfel ca se arata ca acel slabanog coborat prin acoperish ca intr-un mormant, defapt avea aceiashi credintza foarte mare cum avea Ezechiel proorocul, iar prietenii slabanogului, slabanog care precis ca dorise sa fie dus la Mesia chiar daca probabil pastrand tacere deplina ca nu se aratase a fi vorbitor, deci prietenii lui il crezusera pe slabanog shi-i impartashisera credintza in Mesia, o credintza puternica shi neindoielnica, o credintza care impreuna cu prietenii lui, cu vecinii sau apropiatzii, gasise o posibilitate shi o cale spre Mantuire shi le daduse o indrazneala ce ar pare obraznica in fatza unui ochi lumesc plin cu prea multa buna cuviintza lumeasca de frica gurii lumii, dar iata ca Hristos apreciaza "nesabuintza" lor, caci nu i-a certat pentru ca au desfacut acoperishul shi au lasat pe slabanog inaintea Lui prin acoperish, prin spartura asha ca intr-un mormant.
5. "Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!" aici este folosit Cuvantul vazand credintza lor. Deci nu a vazut doar credintza fiecaruia in parte ci a vazut o credintza comuna, o credintza monahiceasca, o credintza sfanta care i-a adus inaintea Domnului, iar Domnul spune cuvantul "Fiule" shi ii iarta pacatele, asha ca sa auda totzi cei stranshi acolo, miratzi ca un astfel de slabanog poeta fi numit nu ucenic, nu prieten, nu apropiat ci se foloseshte cuvantul "Fiule" deci Domnul il face una cu Sine, il descopera ca pe un mare credincios. Deci in acel moment era vindecat shi sanatos sufleteshte, caci era complet iertat de pacatele sale, pentru credintza lor, dar shi numit Fiule, probabil pentru nevointza sa chiar daca o facea pe un pat, nevointza care nu era fara roade se pare in prietenii slabanogului.
6.7.8. "De ce cugetatzi acestea in inimile vostre?" ii intreaba pe farisei descoperindu-le gandurile hulitoare care necrezand se intrebau cum de poate "acesta" ierta? Ca shi cum iertarea, ii este de neajuns omului, cu neputintza omului de a o acorda aproapelui sau, ca shi cum o poate face doar un Dumnezeu de neajuns, care nu este niciodata cu oamenii, ca shi cum este interzis a ierta, ca shi cum este greshit a ierta, ca shi cum iertand ai face o greshala impotriva lui Dumnezeu, o blasfemie... dar fireshte ca daca ii iertzi tu altuia greshelile pe care le are el fatza de altul e in zadar, ca nu potzi ierta decat ce tzi s-a greshit tzie insutzi, ca ce sens poate sa fie ca sa mergi sa-tzi ceri iertare nu de la cel caruia ai greshit ci de la unul caruia nu ai greshit pentru ce ai greshit altuia?, dar slabanogul pentru asta venise, caci el venise sa-shi ceara iertare lui Dumnezeu, deci il recunoscuse, shi il credea pe Mesia ca este de la Dumnezeu, pe cand fariseii shi carturarii nevoind sa creada, radeau shi batjocureau acuzandu-l tacit de hula, prin spate, in gandurile iniimilor lor...
9. Dar, ca sa le desconspire gandurile rautacioase shi sa le dea raspuns bun pentru a crede shi ei le pune acea intrebare plina de Har: "Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?" aratand poate prin asta cat de ushor ar trebui sa ne fie a ierta, caci nu implica decat sa rosteshti din buze o vorba buna. Dar este shi un moment culminant, o punere in fatza unei viitoare minuni, pe cei indoielnici, o incercare de a-i scoate din fatzarnicie, din viclenia duplicitara. Caci in ambele cazuri doar Dumnezeu are putere, atat ca sa ierte pacatele cat shi sa porunceasca iar prin asta faptura, viatza, lucrurile sa se implineasca.
10. Le arata pentru ce v-a zice porunca respectiva catre slabanog, pentru ca sa shtitzi ca putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, shi nu intamplator este folosit Cuvantul "Dar".
11."Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta." aici se vede ca se adreseaza lui direct shi acela pricepea ce graia, deci nu era inconshtient deshi putea sa aiba shi o astfel de paralizie, o cadere in coma, totushi, presupun ca auzea chiar daca nu scotea nici un cuvant shi iata ca il shi asculta, caci crezandu-L pe Hristos a facut intocmai cum a zis, s-a sculat shi shi-a luat shi patul sau, deci a prins putere sa-shi care shi patul sau care din patima, parca s-a transformat acum intr-un fel de Cruce caci purtarea patului parca prevestea purtarea Crucii Domnului.
12.Niciodata nu s-a vazut. Deci a fost o mare minune facuta inaintea celor ce credeau ca Hristos nu poate sa ierte pacatele, caci slabanogul s-a intors plin de putere la casa sa carandu-shi shi patul in spate, shi precis era un pat destul de greu daca a fost nevoie ca 4 oameni sa-l care ca pe mort pe slabanogul de cateva kilograme shi ditamai patul... caci daca nu era mare patul atunci un om, maxim doi, l-ar fi putut cara pe slabanog cu ushurintza, dar am impresia ca pentru slabanog, patul era un obiect duhovnicesc, un pat pe care se desavarshea asemenea lui Ezechiel, de care nu se putea despartzii shi de aceea l-au carat cu pat cu tot..., era locul unde ishi facea nevointza sa... asemenea marelui prooroc.