[coralina]

Fiecare detinem "propriul adevar" insa ceea ce conteaza / primeaza este adevarul suprem, adica credinta in bunul Dumnezeu. Eu una nu vad prea multe inconveniente in a-ti practica religia cuviincios si cu traire autentica intr-un mediu "strain" din punct de vedere religios. Exista si "medii potrivnice", neprielnice daca le pot numi asa, si-acelea-s tarile musulmane in opinia mea.

Tara in care traiesc eu imi permite libera exprimare religioasa, mi-o garanteaza prin lege. Avem o biserica frumoasa in care se tine Sfanta Liturghie la fiecare sfarsit de saptamana (uneori sambata - astazi de exemplu - dar de cele mai multe ori duminica; aceasta situatie se explica prin faptul ca preotul slujeste si in biserica din Antwerpen, Belgia). Ingradita in a-mi practica religia nu m-am simtit niciodata si pot spune (lucru afirmat dealtfel si in postarile anterioare) ca dorul de casa, departarea de familie, sentimentul unei comunitati restranse din care vrei din inima sa faci parte, iti intaresc credinta si-ntr-adevar iti fac apriga "nevoirea".

Lumea occidentala, laica, este intr-adevar, plina de ispite. Insa in cazul meu acestea au fost exercitate sub forma unei "aplatizari" a sentimentului si a trairii religioase; intri intr-un ritm de viata determinat de coordonate concrete: casa, serviciu, cumparaturi, vizite, si iar casa, serviciu, etc. Aceasta este mentalitatea dominanta aici. Insa eu una ma consider norocoasa ca am avut o baza buna pe care pot construi acum, aici. Si cred ca acest lucru este valabil in cazul tuturor crestinilor ortodocsi; am fost mai toti luati de mana inca de mici si dusi la biserica, familiarizati cu ritualurile ortodoxe, cunoastem semnificatia mielului sacrificat de Paste, etc. acestea fiind doar cateva mici si (poate) puerile exemple. Insa acest "bagaj spiritual" constituie o buna temelie pe care se poate construi mai tarziu, indiferent de circumstante, CEVA trainic, o viata si-o mantuire intru Dumnezeu.

Doamne-ajuta!