Tarnosirea bisericii - 'botezul' noului lacas de cult
[SIZE=2]Am avut ocazia, de curand, sa particip la slujba tarnosirii unei biserici. Spre deosebire de randuiala sfintirii unei icoane, care este una destul de simpla, ce consta in citirea unei rugaciuni si stropirea cu apa sfintita, slujba sfintirii unei biserici este una mai elaborata. Mai mult decat atat nu poate fi savarsita de catre preot ci numai de episcop. In schimb mi-au atras atentia in mod deosebit cateva asemanari dintre aceasta slujba si cea a botezului.
Orice lacas de cult ortodox primeste un nume, un hram in momentul sfintirii lui. Bisericile primesc de obicei numele unui sfant, al unui praznic imparatesc sau al unei sarbatori a Maicii Domnului. Ca si in cazul Tainei Botezului, in timpul sfintirii unei biserici se face ungerea cu Sfantul si Marele Mir. De fapt acestea sunt singurele slujbe in cadrul carora este folosit. Daca cel botezat devine in urma Tainei Botezului purtator de Hristos, din rugaciunile si actele arhiereului de la sfintirea bisericii observam ca exprima acelasi fapt al salasluirii lui Hristos. Astfel locasul destinat sa fie biserica devine prin sfintirea lui de catre arhiereu locasul lui Hristos, locasul in care se va putea savarsi Sfanta Liturghie.[/SIZE]
|