Dumnezeu a creat toate in cateva etape sau perioade in care au aparut toate, inclusiv omul. Faptul ca nu au aparut instantaneu, desi evident ca era posibil, ci in timp, este o dovada clara pentru mine ca ratiunea divina ne-a creat printr-o evolutie. Si nu numai aparitia noastra ca specie este evolutie, ci si drumul nostru mereu in sus este o evolutie spirituala pe care trebuie s-o urmam, daca vrem, incepand aici pe pamant. Iar aceasta evolutie/inaltare nu se va termina la trecerea in viata viitoare ajungand intr-o stare de fericire static-monotona, ci va continua la nesfarsit in perspectiva infinitei asemanari cu Creatorul nostru.
Lipsa acestei imbunatatiri continue, a evolutiei catre mai bine, face ca (in sens contar) omul sa ajunga intr-o stare vesnica de neschimbare, de impietrire statica in rau, contrar voii divine sau a scopului lui Dumnezeu pentru om. Acesta cred ca este viermele cel neadormit din intunericul cel mai dinafara (singuratatea ca rezultat al egoismului si a lipsei iubirii pentru semeni) unde va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4
Ascultați Noul Testament ortodox online.
|