Am scris ieri unui parinte care are probleme cu fiul sau.Si eu am problema cu fiul meu, probleme artificiale create de fosta sotie si de familia ei.Ieri am citit si o carte ,,Avortul si anticonceptionalele" si aceasta m-a facut sa ma gandesc ca problemele parintilor sunt complexe si poate isi au radacina in necredinta noastra ca popor. Nu sunt pesimist, nu am pretentia ca sunt sfant, sunt doar un pacatos care se lupta pt. mantuirea sa, dar sigur acest popor se indreapta spre pierire. In cat timp asta depinde de credinta noastra si de Milostivirea lui Dumnezeu. Sunt cifre impresionante aproape 2 milioane de copiii avortati in fiecare an, prin avort sau mijloacele contraceptive. Si atunci te intrebi, cum de ne mai rabda Dumnezeu?! Domnul Iisus a spus:,,lasati copiii sa vina la mine, ca a unora ca acestia este Imparatia Cerurilor". Iar noi ce facem? Ii omoram si ne spunem dreptcrediciosi. Am colegi care sunt protestanti si parintii lor au nascut toti copiii pe care i-a daruit Dumnezeu. Iata exemplu de credinta!Si atunci de ce ne plangem ca nu ne mai casatorim, ca nu ne asculta copiii, ca ne lovesc toate relele? Pai, ma tata avem ce ne dorim, pt. ca daca slujim diavolului, primim ale lui.Dumnezeu este datatorul de Viata, iar noi ne inchinam diavolului care n-a creat nimic ci de la inceput a fost pierzatorul vietii. So, oameni buni, sa incercam sa ne apropiem cu dragoste adevarata de copiii pe care Dumnezeu in mare Sa milostivire, ni daruie spre indreptarea vietii si spre mangaierea batranetilor. Ca nimeni nu e vesnic tanar si copiii sunt odihna parintilor. In ei noi ne implinim, prin ei traim si dupa ce ne ducem in pamant. Poate vi s-a parut ca-s cam prost dispus, celor care vizitati aceasta sectiune a forumului, dar nu e decat expresia DURERII CA SUNTEM UN POPOR CARE NU NE IUBIM VIITORUL! Ma rog ca Dumnezeu sa nu ne piarda pt. pacatele noastre si sa-si aplece urechea spre cei care zi si noapte se roaga pt. noi.