"Într-adevăr, aceia care, necunoscând, fără vina lor, Evanghelia lui Cristos și Biserica lui, îl caută totuși pe Dumnezeu cu inimă sinceră și se străduiesc, sub impulsul harului, să împlinească în fapte voia lui cunoscută prin glasul conștiinței, pot dobândi mântuirea veșnică"
Această situație este rară în zilele noastre. Mult mai des am văzut oameni care, nu numai auzind, dar și citind Sf Scriptură și frecventând Biserica sporadic, pe la nunți, botezuri și înmormântări, aleg totuși ateismul, sau credința într-un Dumnezeu impersonal, în metempsihoză, metemsomatoză, OZN-uri, în orice altceva decât în Cristos. Ei își fac o socoteală foarte greșită, zicând: "Dacă voi duce o viață morală bună, atunci mă voi mântui". Îmi e milă de asemenea suflete, sunt într-o situație mult mai rea decât creștinul care are îndoieli, mai rea chiar decât păcătosul convertit. Este necesar ca toți să știe că o viață morală bună este necesară, dar nu suficientă pentru mântuire. Din fericire, atâta timp cât omul respiră, există speranță.
|