În prealabil postat de Anca-Miha

Corect ar fi sa ne consideram pe noi a fi ultimul dintre oameni, si pe toti ceilalti apti de mantuire; dar nu am ajuns noi la asemenea smerenie. Mai avem inca multe de invatat si mai ales de exersat.
Chiar azi am citit ce spune Pr. Arsenie Papacioc: iadul este marea durere a lui Dumnezeu. El ne iubeste pe toti, indiferent de faptele noastre. La fel sa spunem si noi ca El:"Doamne, sa sufar eu in locul lor, numai sa-i scoti de acolo din iad". Aceasta este iubire.
Deci ori ca este homosexual, ori ca este criminal, sau betiv, noi sa-i iubim ca oameni, veniti aici pentru mantuire. Caci nu se stie ce se intampla cu ei intr-o zi si se lasa de pacatele lor si ajung sfinti, in vreme ce noi ramanem cu judecata.
Acelasi lucru e valabil si pentru evrei si pentru palestinieni si restul.
Tot incercand, vom ajunge intr-o zi la acest ideal de iubire.

In ceea ce priveste tangentele mele cu evreii, cele putine pe care le-am avut, au fost bune, caci am intalnit numai evrei destepti, pe care i-am admirat. Din pacate unul dintre ei, cu o minte stralucitoare, a fost gasit mort in apartamentul lui in NY la numai 24 ani. Deci nu i-a folosit prea mult desteptaciunea, daca nu a avut si intelepciune de la Dumnezeu.