Este de fapt o metafora.
Sfantul Ioan Damaschinul zice ca pomul respectiv era o incercare adica era ascultarea prin care Adam se exercita si in felul acesta sporea in comuniunea cu Dumnezeu.
Eu tind sa cred si am vazut asta la un Sfant Parinte ca pomul din mijlocul raiului era de fapt chiar firea lui Adam pentru Adam si firea lui Eva pentru Eva.
Adica Adam putea sa contemple pe Dumnezeu si cele create de Dumnezeu si prin acestea sa inteleaga pe Dumnezeu dar pana nu ajungea la neschimbabilitate in bine nu ii era de folos sa se contemple pe sine.
Atunci s-ar fi contemplat pe sine dar ca zidire a lui Dumnezeu fara primejdie de cadere si intelegea din alcatuirea foarte minunata a sa pe Cel care a creat-o.
Satana invata practic niste practici gen yoghiste dar nu pe Adam ci pe Eva care incepe sa le practice si il invata si pe Adam.
Si prin practicile astea cad din comuniunea cu Dumnezeu la fel cum si Satana a cazut din comuniunea cu Dumnezeu.
Ca doar firea omului si firea ingerului erau singurul loc posibil de unde putea porni moartea adica despartirea de Dumnezeu.
Ca aveau libertate dar nu inteleasa in sensul de a alege gresit ci ca nefiind ajunsi inca la indumnezeire (si de acolo existand progres in infinit asa cum e cu puterile ceresti) exista posibilitatea de a gresi.
Ca doar asta si inseamna mantuirea vindecarea firii in asa fel incat nu mai exista putinta de a gresi.
Salvarea noastra de catre Dumnezeu de noi insine.
Dumnezeu de noi ne salveaza iar nu de "mania Lui".
Si Adam instruit de Eva instruita de Satana cad in pacatul egoismului-trufiei in care pacat cazuse si Satana.
Satana cazuse la fel contemplandu-se pe sine.
|