[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Oare ce este omul fără dragoste, afară decât numai o canelă stinsă ? Şi ce este oare lumea fără dragoste decât o vizuină de hoţi ?
Inima mea i-a îubit pe toţi oamenii şi le-am arătat tuturor, mereu , o dragoste de mamă. Cât am suferit văzându-l pe Iuda nepocăit şi pe tâlharul cel fără de nădejde. Am fost acoperită de durere nespusă văzând atât de multe suflete pierzându-se pentru vecie. De câte ori n-am plâns amar, că mulţi nu se vor bucura de rodul patimilor Fiului meu. Văzând pe cineva in nevoie l-am ajutat cu dragoste, şi de n-am putut cu fapta, l-am ajutat cu vorba şi cu inima. In zadar crezi că-L iubeşti pe Dumnezeu, dacă nu-l iubeşti pe aproapele tău. Cum poţi tu să-L iubeşti pe Acela pe care nu-L vezi, dacă tu il urăşti pe cel ce este inaintea ochilor tăi ? Dragostea ta trebuie să se intindă la toţi , pentru că atât bogatul cât şi săracul, atât prietenul cât şi duşmanul au intipărit in sufletul lor chipul lui Dumnezeu. Frumuseţea, bogăţia, puterea şi hainele nu sunt cauza adevăratei iubiri, ci lucruri deşarte şi fărâ de nici un preţ. Chiar şi fără toate acestea, aproapele este icoana lui Dumnezeu, cu toate că este sărac şi lipsit. Dacă iubeşti pe cineva pentru talentele lui şi nu pentru că este icoana lui Dumnezeu, nu ai dragoste sfântă şi adevărată. Dacă iubeşti pe cineva pentru că se potriveşte cu caracterul tău, atunci eşti plin de iubire de sine şi eşti un om vicios. Dacă iubeşti pe cineva pentru că-ţi este binefăcător, nici acum nu ai dragoste curată. Nu intemeia dragostea ta pe un lucru trecător, pentru că ea nu va dăinui, dragostea adevărată n-are sfârşit şi este nemuritoare. <<< Va urma >>>

Nu-i mare lucru să-l iubeşti pe aproapele când el inoată in belşug şi fericire, pentru că atunci este interesul la mijloc, ci să-l iubeşti şi să-l ajuţi pe om in mizerie, aceasta este dragoste mare in faţa lui Dumnezeu. De-i compătimeşti pe cei sărmani, atunci iubirea ta este vrednică de laudă.
Cinsteşte sufletele mai mult decât orice şi te roagă totdeauna pentru mântuirea lor, aceasta este cea mai mare pomană ce-ţi poţi face şi ţie şi lor. Să te ţii de această rânduială : voi face altora ceea ce-mi place mie şi nu le voi face lor ceea ce mie nu-mi place. Nu te bucura de nefericirea fratelui tău şi să nu-ţi pară bine de suferinţa lui, chiar de ţi-ar fi cel mai mare duşman. Şi pe duşmani trebuie să-i iubim ca pe fraţii noştri, de voim să implinim porunca dragostei. Creştinul nu are duşmani şi el nu este duşmanul nimănui, pentru că-l ia drept prieten pe cel ce-i face rău, având motiv să sufere pentru Dumnezeu. Priveşte la Sfinţii care umblau goi şi desculţi şi erau prigoniţi şi ei nu se supărau, ci se rugau pentru Dumnezeu să le dea răbdare şi-i numeau pe duşmani fraţii lor. <<< Va urma >>> .