“Frate,ai experiat vreodata o mare bucurie?Acesta a fost Duhul Sfant.
Ai experiat oare-in vreme ce te bucurai de o multumire deplina in treburile lumesti-vreun dor mistuitor pentru cele ceresti?Acesta a fost Duhul Sfant,care-ti vorbea chemandu-te la Sine.(…)
Frate,nu ti s-a parut adesea ca intreaga lume,cu toate lucrurile ei cele bune,nu face nici cat o lumanare,si ca tu vrei doar sa cazi in genunchi si sa te rogi pentru o mangaiere cereasca?Acesta e Duhul Sfant care-ti atinge sufletul.
Frate,atunci cand Duhul Sfant iti atinge sufletul,cunoaste ca,atunci,intreaga lume iti va aparea intr-o lumina diferita,asa cum in noapte lumea noastra materiala este foarte diferita de aceea ce este luminata de soare,cand totul se vede limpede si e usor de vazut.
Frate,in clipe de tristete adanca,n-ai experiat oare simtaminte de mangaiere binefacatoare si pace,ca o adiere calda,neasteptata,vestitoare a apropierii primaverii,in mijlocul gerului iernii?Este Duhul Sfant,Care te-a mangaiat,caci El este Mangaietorul.
Frate,n-ai experiat un simtamant neasteptat de dragoste arzatoare pentru Dumnezeu,pe Care,desi nu L-ai vazut si nu-L poti vedea si nu-L poti cunoaste cu mintea,n-ai simtit apropierea Lui prin omul tau launtric,n-ai strigat din inima cu lacrimi:”Al Tau sunt eu,mantuieste-ma!(Ps.118:94)?
Acesta este Duhul Sfant.Dragostea Insasi te-a luat sub acoperamantul ei.”
“Frate al meu,tie iti zic:si tu esti biserica a lui Dumnezeu,dupa cuvintele lui Pavel:”…trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi,pe care-L aveti de la Dumnezeu si voi nu sunteti ai vostri(ICor.6:19).Cum s-ar spune tu nu-ti mai apartii,ci esti al lui Dumnezeu;esti al Domnului Iisus Hristos,Care te-a mantuit cu mare pret,scumpul Lui Sange,prin care te-a rascumparat pentru Sine(cf.Fapte 20:28).Pentru aceasta esti biserica a lui Dumnezeu.Duhul Sfant locuieste in tine cand ai credinta ortodoxa si cand modul tau de viata e pe potriva acestei credinte.
Cand credinta ta a fost slabita sau ai pacatuit intr-un fel sau altul,nu te intrista!sau,mai degraba:da,intristeaza-te,dar nu deznadajdui,caci Dumnezeu iti vede slabiciunea:”Carnea este neputincioasa” asa ti-a zis,in bunavointa Sa Facatorul tau(Mt.26:41).Templele pamantesti sunt supuse stricaciunii si trebuie refacute,si sunt facute din piatra,caramida,marmura,fier-materiale mult mai tari decat trupul tau care,ca urmare a caderii,transmite slabiciunile si predispozitiile sale fata de boli mai departe chiar sufletului tau cel nemuritor.(…)
Roaga-te ca niciodata sa nu incetezi a fi un templu al lui Dumnezeu,si ca Duhul Sfant nu numai sa nu se departeze niciodata de la tine,ci sa te si innoiasca,sa te intareasca,sa te sfinteasca si sa te umple cu har.
(…)Scrii ca asupra ta au venit necazuri,ca ai suferit jigniri si ca n-ai nici un sprijin din nici o parte.Nu te intrista.”Luati seama sa nu va speriati (Mt.24:6).Iar dupa cuvintele Apostolului:”Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca.Dar credincios este Dumnezeu;El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti(ICor.10:13).Valurile lovesc stanca,vantul aduce val dupa val,dar piatra sta neclintita pentru ca este piatra.”
(”Cugetarile unei inimi smerite” - Editura Cartea Ortodoxa / Editura Egumenita)
__________________
"De te vei amărî după ce ai căzut în ispită, și-ți mai faci și făgăduințe hotărând că ,,de-acum înainte n-o să se mai întâmple niciodată”, este semn limpede că te afli pe un drum greșit: ți s-a rănit încrederea în tine.
Acela ce nu se bizuie pe sine însuși e uimit cum de n-a căzut mai rău și dă slavă lui Dumnezeu că i-a trimis ajutorul la vreme, fără de care ar fi zăcut mai departe acolo în adânc."
|