[carmina]

nu pot incheia discutia de mai-sus fara a scrie si epilogul;chiar daca,aparent,nu are legatura cu pacatul si pedeapsa ulterioara,as dori sa transcriu cuvintele Parintelui Staniloaie privind schimbarea din noi si efectul acesteia asupra semenilor nostri.

Parintele Staniloaie vorbeste despre “Sfintenia,transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului” in cartea “Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant” astfel:
“Sfintenia este stralucirea unei persoane transcendente care ni se reveleaza pentru a ne ridica la ea.Suntem impinsi sa ne depasim starea de pacatosenie pentru a putea ramane in fata ei,in timp ce aceasta iradiere ne face constiinta personala mai sensibila si mai constienta de pacatele noastre.Sfintenia lui Dumnezeu apare ca invadarea constiintei omului de catre o instanta suprema,transcendenta,care face sa nasca in noi o vointa de curatie si o aspiratie spre mai multa maretie.Smerenia si dorinta de curatie astfel suscitate sunt adevarata cunoastere de sine.(…)
Numai o constiinta superioara poate trezi o alta constiinta,numai lumina dumnezeiasca poate ridica constiinta omului pana pe treapta cea mai inalta facand totodata evidenta nimicnicia ei.(…)
Aceasta curatie dumnezeiasca,desavarsita,nu face numai sa trezeasca rusinea noastra,ea ne si atrage.Nu produce numai frica,ci si bucurie,caci despuierea fiintei noastre a descoperit odata cu pacatul si ceea ce este bun in noi;a trezit vointa noastra de a ne curati de pacat pentru a placea constiintei divine.Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeul Cel Sfant ne-a dat posibilitatea de a ne curati,de a iesi din rautate;putem parasi somnul pentru o existenta vie,scoasa din izvorul intregii existente,persoana lui Dumnezeu,in ardoarea iubirii Lui.Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeul Cel Sfant nu ne-a alungat definitiv,ci a trezit in noi dorinta de a ne curati.Ne simtim fericiti pentru ca suntem despovarati de o greutate purtata inconstient si eliberati de o piedica in calea vietii noastre depline.(…)
Crestinismul a revelat aptitudinea fiecarui om pentru sfintenie si cea a lumii intregi de a reflecta sfintenia.(…)
Sfintenia este transparenta lui Dumnezeu si a constiintei Lui in mintea omului si transparenta mintii omului umplute de lumina Sfantului Duh care se reflecta prin intermediul trupului sau si iradiaza de jur-imprejur.”

incercand sa schimbam pe cei de langa noi,incercand sa pretindem celorlalti ceea ce noi nu putem oferi,este greu de crezut ca vom reusi vreodata.
adevarata schimbare in bine a celor din jurul nostru se pare ca este conditionata de schimbarea noastra interioara.