Postim la tv, postim la serviciu, comandam soia la restaurant. In magazine gasim un raion "de post". A posti este ceva in trend. Cum ar trebui sa postim?

Rostul postului este sa ne curatim firea, sa devenim gata de a primi Trupul si Sangele Domnului, de a lua astfel hrana cea dumnezeiasca sub acoperamantul slab al trupului si al sufletului nostru. Doar postul singur nu are rost. Doar rugaciunea nu are efect. Trebuie impletite toate cu spovedania, cu pocainta, cu smerenia si cu toate faptele bune. "E nevoie de rugaciune, de spovedanie, de postirea de la tot gandul sau cuvantul rau, viclean, clevetitor, pentru ca acestea ne departeaza de Dumnezeu. Orice suferinta, de orice natura, provocam aproapelui nostru, in aceeasi masura ranim pe Hristos. «Pentru ca ati facut unuia din acestia prea mici ai Mei, Mie Mi-ati facut» Matei 25, 40.


Darurile noastre fata de aproapele trebuie sa fie proportionale cu posibilitatile noastre. Sa nu daruim putin cand avem mult, chiar daca ceea ce avem nu e decat un suflet plin de iubire. Daca Dumnezeu a fost darnic cu noi, sa fim si noi darnici cu ceilalti", spune parintele Ovidiu Ciobotaru, paroh la Biserica "Sfintii Pantelimon si Haralambie" din Iasi. Dupa 40 de zile de postire si dupa fiecare miercuri si vineri de peste an cand postim, viata noastra se va schimba.


CARNE DE POST. Carnaciorii, cascavalul si laptele de soia au devenit o alternativa de post pentru produsele de frupt. Omul modern a inventat gratarul de post. Singurul care nu a putut fi inlocuit e oul. Insa postul inseamna infranare si asceza. Pe de alta parte, nu e nimic rau in a consuma soia, pentru ca e usor de pregatit si nu pentru ca iti e dor de gustul de snitel. "Chiar numai intentia de a posti nu este trecuta cu vederea de Dumnezeu. In general, postim cu ceea ce avem ca mancare de post. Chiar de post fiind, mancare trebuie sa fie gustoasa. Insa cantitatea, nu calitatea, da masura postirii cuiva.


Nici chiar in zilele de frupt crestinul atent la viata sa duhovniceasca nu mananca pana la satietate deplina. Un mare ierarh contemporan spunea candva ca prefera sa posteasca cu 50 g de salam decat cu 1 kg de fasole", spune parintele Ovidiu Ciobotaru, paroh la Biserica "Sfintii Panelimon si Haralambie" din Iasi.


EXEMPLU. Cum postim insa de mancare atunci cand suntem in societate - la serviciu sau la o cina de afaceri? "Un proverb romanesc glasuieste astfel: «Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti». Daca prietenii tai sunt in marea lor majoritate complet necredinciosi, nu ei, ci tu ai o problema. Nu trebuie neaparat sa le vorbesti tu despre Hristos, ci daca Hristos traieste in tine le va vorbi El, in chip nevazut, si unii din ei se vor schimba si pana la urma vor veni la biserica, vor posti, se vor spovedi, se vor ruga, intr-un cuvant vor fi ca tine. Dar pentru asta nu trebuie ascuns Hristos in camara cu maturi a sufletului. Ci trebuie marturisit Hristos, fara teatralitate sau mandrie. In oras, la restaurant, fiecare poate comanda orice, deci si produse de post. Daca mergi in casa cuiva care nu posteste si te invita la masa, daca chiar nu poti refuza, e bine sa gusti cate putin din bucatele de frupt, dupa care continui sa postesti", adauga parintele Ovidiu.


EXERSÃ…RI. Sfantul Vasile cel Mare amintea ca Adam a fost scos din Paradis pentru ca nu a postit si ca trebuie sa postim pentru a ne intoarce in paradisul ceresc. Parintele Teofil Paraian spunea intr-o conferinta recenta ca nu momentul caderii din Rai face necesar postul, ci dorinta de mantuire. "Caci postul este un mod paradisiac de vietuire la care este chemat omul." Un parinte athonit remarca faptul ca nu este necesar sa renuntam doar la produsele de frupt, ci la tot ceea ce ne place. Asadar, ne plac dulciurile - renuntam la ele pe perioada postului sau consumam mai putine. Iubim cafeaua, o inlocuim cu ceai. "Daruieste haina care iti place mai mult sau jucaria preferata celui care nu are", zicea la randul sau parintele Porfirie.

Astfel, postul fizic devine post sufletesc, caci exersam in a ierta mai usor raul pe care ni l-au facut altii, nu mai intoarcem o vorba urata sau ne abtinem de la barfire. Devenim astfel noi insine un dar catre Dumnezeu.