Cam asa m-am lasat eu de fumat.
Dar vroiam sa intreb ceva. Unde mai e locul lui Dumnezeu in viata oamenilor care practica aceasta gandire pozitiva? Facand totul cu forta gandului nostru, ne bazam numai pe noi si nu mai avem nevoie de Dumnezeu, ceea ce e un pericol din punct de vedere crestin.
Daca rezolvam totul cu gandul propriu, ce nevoie mai avem de rugaciune, caci putem obtine de toate: bani, sanatate, omul dorit in viata noastra, totul.
Cum se impaca aceasta teorie cu crestinismul? Sau i se opune?