continuare
Parintele Staniloaie:
"Cunostinta nu e cea care e dobandita in lupta pentru cunostinta ca atare. Cunostinta aceasta e de la diavol, intrucat are ca premisa o incredere trufasa a credinciosului in puterile lui. Cunostinta de la Dumnezeu, cunostinta adevarata, e cea care vine crestinului fara sa o caute in calitate de cunostinta, ci prin straduinta dupa smerenie. De aceea cunostinta adevarata nu vine curand. Si cand vine, omul cauta sa o indeparteze de la sine "prin mana smereniei" continuand sa se socoteasca un nestiutor."
Iata ce zice Sf. Grigorie Sinaitul:
"Nimic nu face sufletul celor ce se sarguiesc, asa de molesit,
de descurajat si de fara de minte, ca iubirea de sine, maica patimilor."
"Sufletele impatimite de placeri sunt smarcuri de foc (Apocalipsa XIX,20),
in care putoarea patimilor, duhnind ca o mocirla, hraneste ca pe un vierme neadormit al curviei desfranarea trupului si ca pe niste serpi, broaste si lipitori ale poftelor stricate, gandurile si dracii stricati si tasnitori de otrava. Starea aceasta a luat inca de aici arvuna chinurilor de acolo". "Dintre virtuti, unele sunt cu fapta, altele firesti, altele dumnezeiesti si de la Duhul. Cele cu fapta sunt din libera alegere; cele firesti, ale firii; iar cele dumnezeiesti, ale harului. " "Neascultarea este gura iadului; impotrivirea in cuvant este gura lui, subtire ca o sabie; placerea de sine sunt dintii lui ascutiti pe tocila; indreptatirea de sine e pieptul lui; iar parerea de sine, care trimite in iad, este duhnirea pantecelui lui a toate miscator."
Avva Pimen:
"Zis-a iarasi : voia, odihna si obisnuinta acestora surpa pe om. "
"cel ce are haina sa o vanda si sa-si cumpere cutit.
Adica : cel ce are odihna sa o lase si sa tina calea cea stramta."
"Zis-a iarasi : toate cele peste masura sunt ale dracilor."
Avva Iosif: "In nici un caz sa nu lasi patimile sa intre, ci tine-le piept fara preget." iar altuia a zis: "Lasa-le sa intre si lupta-te cu ele"
(comentariu:ale tale oricum sunt intrate fiindca te crezi iscusit deci daca au intrat scaote-le afara)
Trecand odata avva Pimen prin Egipt, a vazut o femeie sezand la un mormant si plangand cu amar. Si a zis: "De vor veni toate placerile lumii acesteia, nu-i vor scoate sufletul din doliu. Asa si calugarul trebuie de-a pururi sa aiba plansul in sine." (Invataturile Parintilor pustiei. Serie alfabetica, Pimen 26).Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: "Ce voi face?" Si a zis lui batranul: "Avraam, cand a intrat in pamantul fagaduintei, mormant si-a cumparat siesi si prin mormant a mostenit pamantul".
Zis-a fratele: "Ce este mormantul?". Si a zis lui batranul: "Locul plangerii si al tanguirii" (Pimen 50).
"Caci cine te deosebeste pe tine ? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit ?
Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor. 4, 7).
La fel, Evagrie ii spune celui mandru: "Tu esti faptura lui Dumnezeu, nu te lepada de Cel ce te-a creat".
Iar Sfantul loan Scararul zice: "E nebunia cea mai de pe urma sa se faleasca cineva, prin inchipuirea de sine, cu darurile lui Dumnezeu... Cele de dupa nastere, ca si nasterea insasi, Dumnezeu ti le-a dat".
|