[vsovi]

despre antichrist:
“La început se va arata blând, milostiv si drept, iubitor, seducator,
frumos si plin de tot felul de virtuti. Cei care vor accepta adevarul lumii decazute ca fiind drept, îl vor primi si i se vor închina din cauza înaltelor sale virtuti, nelepadându-se de el pentru adevarul Evangheliei”
“Spiritele viclene, raspândite în univers, vor inspira oamenilor o excelenta opinie generala despre Antihrist, un entuziasm nemaipomenit, o atractie de neînvins fata de el“

Ap Ioan:
"18. Copii, este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist,
iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma.
19. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sunt toti de-ai nostri, de aceea au iesit."

tot Par. Cleopa:
Spune Evanghelistul Ioan : Fiilor, ati auzit ca vine Antihrist ?
Tot duhul care nu marturiseste pe Iisus Hristos ca este Dumnezeu, Antihrist este ! ( I Ioan 4, 3 ).
Sfantul Andrei al Cezareei, in talcuirea Apocalipsei, spune :
" Cand vor veni ucenicii lui Antihrist, vor face pe femei si barbati sa zboare pe sus". Ai sa vezi tu atunci ! Cand vei vedea ca din paie uscate de grau iti face paine proaspata si, din vita uscata de vie, iti face sa curga vinul cel mai bun. Vor face multe minuni cu puterea satanei, incat cei care nu sunt intemeiati in credinta vor zice :" Mai, astia sunt de la Dumnezeu !"
"SA STITI CA DIAVOLUL SE ARATA IN CHIP DE INGER, SAU IN ALT CHIP, SAU IN CHIPUL LUI HRISTOS, SAU IN CHIP DE ARHANGHEL, DE SFINTI, DE IERARHI, DE CUVIOSI. EL INTAI TE INVATA BINE, PANA I TE INCHINI LUI.
IAR DUPA CE TE INCHINI LUI, TE DUCE LA PIERZARE."

poi domnule, asta nu pricepi dumneata din pricina ca dumneata crezi ca intzelepciunea asta din semetzie este ceva, de aia nu vezi ce scriu shi ce zic shi anume ca cei enumeratzi de mine sunt deja saraci cu duhul, pe cand noi ceilaltzi avem nevoie de multa staruintza shi straduintza ca sa ajungem la starea aia... pe care ei din pricina durerilor, a vietzii lor ori a handicapurilor cu care au fost daruitzi spre desavarshire, ori a prigoanelor ori a urii cu care au fost alungatzi de peste tot shi n-au fost primitzi nicaieri, ei iata ca deja sunt pregatitzi pentru Duhul, pentru a primi Cuvantul Lui Dumnezeu, pe cand noi, noi avem nevoie de toata aceasta straduintza a lepadarii de sine... ei nu mai au ce lepada caci sunt nimeni in gLumea asta... dar fireshte ca asta nu este o conditzie suficienta ci shi ei se pot desavarshi mai departe... dar din pricina ca ei nu au nici un fel de mandrie, caci sunt printre ultimii, ei sunt aptzi shi deschishi sa primeasca shi sa asculte caci ei nimic nu pot sa faca ei inshishi shi de aceea sunt ei fericitzi pentru ca ii grijeshte Dumnezeu, are grija Duhul de ei... deci sunt fara de griji... sunt cu Duhul... shi multzi dintre cei din urma vor fi cei dintai in Imparatzia cerurilor... shi multzi dintre cei dintai, vor fi cei de pe urma, caci au avut un pamant shi o tzarina de lucrat, o casa de ridicat, au gasit ei ceva ca sa nu vina... deci multzi dintre cei pentru care se pregatise Imparatzia n-au mai ajuns sa o ia...

pentru ca in noi shade semetzia intzelepciunii care interpretam foarte elevant acest adevar elementar, caci e vorba de cei saraci, ai nimanui, pierdutzi... ei care il vor descoperi pe Duhul, degraba vor ajunge Saraci cu Duhul shi vor fi fericitzi, caci ei se vor Bucura iar noi vom plange caci noi le-am primit pe cele bune iar ei au avut parte de cele rele... deci nevointzele shi asceza despre care vorbeshti dumneata ei au avut-o de cand s-au nascut... caci au avut parte numai de ea... ei se vor veseli caci ochii lor au plans totdeauna... pe cand noi... ne ratacim shi la priceperea acestor adevaruri elelmentare... de aia ne inshelam, pentru duhul minciunii maririi de sine asha ca sa nadajduim in vise shi pentruca prea mult nalucifariferizamSF pentru goliciuni shi inaltzimi... ale pu-shtiului

deci sf Simeon noul Teolog spunea asha, pentru cei ce cred ca ei sunt saraci cu duhul sau se duc aiurea crezand ca merg bine:

"Sfantul Simeon, Noul Teolog, zugraveste astfel rugaciunea visatorului si roadele ei:
"El ridica spre cer mainile, ochii si mintea, isi inchipuie in mintea sa"
- asemenea lui Klopstock si lui Milton - "sfaturile Dumnezeiesti, bunatatile cele ceresti, cinurile sfintilor ingeri, locasurile ingerilor; pe scurt, aduna in inchipuirea sa toate cele auzite din Dumnezeiasca Scriptura, le cerceteaza in vremea rugaciunii, cauta la cer; prin toate acestea isi starneste sufletul sau catre Dumnezeiasca dorire si dragoste; cateodata varsa lacrimi si plange. In acest chip, inima lui se trufeste incetul cu incetul, fara a pricepe el aceasta cu inima; i se pare ca cele savarsite de el sunt rodul
harului Dumnezeiesc spre mangaierea lui, si roaga pe Dumnzeu ca sa-l invredniceasca a petrece pururea in aceasta stare. Acesta este semnul inselarii. Un asemenea om de s-ar si linisti cu linistire desavarsita, nu poate sa scape de nebunie si sminteala. Iar daca totusi nu se intampla cu el aceasta, oricum nu va ajunge niciodata la cinul duhovnicesc al priceperii si virtutii sau despatimirii. Intr-acest chip, s-au inselat cei care au vazut lumina si stralucire cu ochii acestia trupesti, au mirosit buna-mireasma cu mirosul lor, au auzit glasuri cu urechile lor. Unii din ei s-au indracit, stramutandu-se, cu mintea vatamata, dintr-un loc intr-altul; altii au primit un demon in chip de inger luminos, s-au inselat si au trait neindreptati pana la sfarsit, fara a primi sfat de la nici unul dintre frati; altii, indemnati fiind de diavol, si-au pus capat zilelor; unii s-au aruncat in prapastie;
altii s-au spanzurat. Si cine poate a socoti feluritele amagiri ale diavolului,
cu care amageste el, si care sunt cu neputinta de asternut in cuvinte ?
Totusi, din cele spuse de noi, orice om cu capul pe umeri poate sa afle vatamarea care ia nastere din acest fel de rugaciune. Iar daca vreunul din cei care il intrebuinteaza nu va patirni nici una din nenorocirile aratate mai sus, din pricina ca traieste in obste - caci in aceste nenorociri cad mai mult pustnicii, care traiesc in singuratate - insa unul ca acesta isi va petrece intreaga viata fara sa izbandeasca nimic" (Despre primul chip al luarii aminte si rugaciunii, Filocalia vol.1 ).

Arh Mihail:
"Sa stam bine si cu frica si cu luare aminte,
caci Domnul cuvinteaza peste pamânt si Se vesteste întru venirea Sa;".

sf. Ioan Hrisostom ("Gura de aur", intaiul dintre sfintzi):
"Amandoua acestea ne fac sa ne pierdem mantuirea:
increderea, pe cel din picioare; deznadejdea, pe cel cazut."
"Celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada" (l Corinteni 10, 12);
"Ma tem ca nu cumva, propovaduind altora, insumi sa ma fac netrebnic" (l Corinteni 9, 27).
Ca sa ridice pe cei cazuti si sa-i imboldeasca spre mai multa ravna:
"... ca nu cumva sa plang pe multi din acei ce au pacatuit inainte si nu s-au pocait (II Corinteni 12, 21).
Prin aceste cuvinte a aratat ca nu sunt vrednici atata de plans cei ce pacatuiesc cat cei care nu se pocaiesc de pacatele lor.
Iar profetul le spunea acestora: "Oare cel ce cade nu se scoala sau cel ce se abate nu se intoarce?" (Ieremia 8, 4).
De aceea si David ii indemna pe acestia, spunand:
"Astazi, de veti auzi glasul Lui, sa nu va invartosati inimile voastre, ca in timpul razvratirii"(Ps.94,8-9;Evrei 3,7-8).

Cuviosul Lazar:
"Cei ce lucreaza fapta buna ca sa cistige slava de la oameni, acestia nu au nici un folos, dupa cum zice sfintita Evanghelie: si-au luat plata lor.
Ca de nu ar fi fost cineva sa le laude faptele bune, ei, cu adevarat,
nu s-ar fi apucat nicidecum sa lucreze fapta buna. Iar cei care lucreaza fapta buna pe ascuns, numai lui Dumnezeu fiind cunoscuta, acestia vor lua de la Dansul multa lauda. Iata dar cu cat este mai buna slava lui Dumnezeu decat slava oamenilor! Ca aceea este vremelnica si stricacioasa si nu ramane pana in sfarsit, ci, mai inainte de a muri ei, se va vadi fatarnicia lor. Deci, cu cat este mai buna si mai inalta slava lui Dumnezeu,
cu atat este mai presus acela care lucreaza fapta buna in ascuns".
"Bogat fiind in patimi, m-am imbracat cu vesmantul cel inselator al fatarniciei, veselindu-ma in rautatile neinfranarii, si arat nemilostivire nemasurata, neuitandu-ma la mintea mea cea lepadata inaintea usilor pocaintei, flamanda de tot binele si bolnava de nepurtarea de grija. Dar Tu, Doamne, fa-ma Lazar sarac de pacate, ca nu cumva rugandu-ma,
sa nu aflu deget sa-mi racoreasca limba ce jeleste in vapaia cea nestinsa; ci ma salasluieste in sanurile patriarhului Avraam, ca un Iubitor de oameni!"

continuare mai jos