ory stii, eu niciodata nu am pretentia ca ceea ce spun este adevarul curat. Si de fapt adevarul ar fi un intreg, pe care noi nu-l putem cuprinde.
Poate suna asa uneori si imi cer iertare pentru asta.
Ceea ce ai exemplificat tu am trait si traiesc si eu.
Nu pot sub nici o forma sa ajung cu soacra la o forma umana de comunicare.
Nu detaliez, dar asa cum ai spus, din nimicuri se nasc marile tragedii umane, neintelegerile. Eu nu zic ca vom stavili ura si invidia care se pot abate asupra noastra la un moment dat dar, poate ca nu exprim corect ce inteleg eu, intreg Universul este impanzit de mesajele trimise de noi, gandurile noastre.
La nivel colectiv, suma gandurilor noastre formeaza constiinta colectiva.
Asa apare constiinta colectiva a poporului roman.
Toate grupurile, gruparile de interese, care gandesc la fel, asemanator, au aceleasi idealuri, idei, emit ganduri. Ele se intalnesc in aceasta lume nevazuta, descrisa de multi, dar care este grau de inteles atata timp cat nu o cunoastem nemijlocit, Universul.
Se zice ca, daca faci bine binele nu ti se va intoarce de la cel caruia i-ai facut bine ci absolut aleatoriu, de la altcineva si in cu totul alt moment decat cel asteptat de noi.
Sa zicem ca poti face si rau, gandesti rau despre cineva, invidiezi si acest rau ti se va intoarce, dar nu de unde te astepti tu sa vina ci din alta parte.
Ceea ce caracteriza Sfintii cred eu este lipsa oricarui gand fata de oricine si orice precum si o mare iubire fara destinatar precis care se revarsa continuu.
Numai in acest mod, de totala detasare, in care permitem ca totul sa curga prin noi, de permanenta crestere spirituala, putem spune ca nu vom mai avea parte de gandurile negative ale celorlalti.
Si mai am un exemplu: se spune ca intr-un sat traia o femeie care ducea o viata de sfanta. Muncea, nu vorbea pe nimeni, isi crestea copiii, isi ingrija familia fara nici un fel de pretentii chiar daca sotul ei era un betiv notoriu si ii facea viata un calvar.
La un moment dat sotul a disparut de acasa si a lipsit vreo 40 de ani. Singura ramasa, a refuzat sa se recasatoreasca, nu cerea ajutorul nimanui si ducea o viata exemplara in perfecta armonie cu natura si cu Dumnezeu.
Cum au remarcat oamenii din sat ca era ceva mai mult cu ea decat alte fiinte umane. daca cineva ii facea un serviciu, o ajuta, omul respectiv avea noroc, i se intorcea de fapt binele facut, intr-un timp foarte scurt.
Si asa i se dusese vestea ca ar fi o Sfanta.
Morala acestei povestiri este ca, atunci cand noi suntem curati sufleteste, nimic nu ne poate atinge, pentru ca daca un gand curat sau necurat ne tinteste, el se intoarce neintarziat asupra celui care l-a trimis.
|