[cristiboss56]

Eu am fost departe de păcat si n-am fost deloc pătată de el, pentru ca Dumnezeu m-a scutit si m-a sfintit.
Nu se cuvenea ca in mine să fie nici umbră de păcat, pentru că Dumnezeu mă făcuse locaş harurilor. Am cunoscut ceea ce voia să spună " a supăra pe Dumnezeu Cel prea Bun " şi de aceea n-am vrut să fac nimic din ceia ce nu-i place voii Lui. Poate că tu nu cunoşti incă bine de tot, de ce mă numesc eu Scăparea păcătoşilor. Tu crezi că eu mă rog mereu ca să nu piardă nici cei ce nu vreau sa se lase de păcat. Te inşeli , fiule , eu nu mă rog pentru aceia care urăsc intoarcerea. Nu toţi cei care imi zic mie : Doamnă, Doamnă, vor dobândi harul meu, ci numai aceia care au gând să facă adevărată pocăinţă. Eu mai cu seamă mă rog pentru ca slugile mele să aibă frică de păcat, căci ajunşi aşa, nu-l vor mai face. Cunoaşterea păcatului este primul pas pentru ca să ajungi să-l urăşti, ceea ce ar trebui să facă toti oamenii. Cine ar putea crede că un om ca acesta va mai avea indrăzneala să-L supere pe Dumnezeu şi să-L insulte cu păcatul ? Priveşte rănile şi moartea Fiului meu şi vei vedea şi vei pricepe răutatea păcatului. Ce-ti rămâne oare după păcat, decât un suflet mort, o conştinţă zbuciumată si de mori in păcat, o pedeapsă veşnică ? Să nu faci prietenie nici cu un păcat uşor, pentru ca incet, incet, te va face să cazi in păcate şi mai grele . <<< Va urma >>>