Cultura betoanelor
Doamne-ajuta!
Poate ca e mai bine sa spunem ca unii dintre noi se regasesc mai usor in lumea de la sat - satul romanesc traditional - iar altii se simt mai aproape de zona urbana. Eu, de exemplu, ma vad in cele spuse de Costel, Anita, Theo si Marius. Asta, nu inseamna, ca in dialogul de pe acest topic, ceilalti gresesc. Este doar o problema de relationare. De exemplu, Brancusi si Bach imi sunt mai aproape de suflet decat Michelangelo si Gershwin. Dar imi place si Gaudi. De ce spun asta? Pentru ca in general nu se discuta in contradictoriu in lumea lui "imi place". Aici doar se afirma, si doar vis-a-vis de idee.
Satul de azi eu il vad ajuns de iluziile urbanului. Este un dopaj in sens unic cu oarece valoare si multa non valoare.
Taranul frumos era omul bun a carui imagine la oras o mai regasim in tatii si bunicii nostri, sau la Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman. Era fiinta cu bratele larg deschise la nivelul caruia, ca intr-o cruce milenara, se intersectau verticala cer-pamant si orizontala comunitara in casa Sfintei Treimi, in inima. Aici era comuniune, era impacare si participare. Era tihna.
Intr-un sat de munte, unde merg de mai multi ani, sat aflat acolo unde se termina soseaua, am fost martorul degenerarii sale. In numai 20 de ani au aparut bunatatile urbane: hotii, defrisarea, maneaua, nunta pentru bani, pornografia, lipsa de respect, Valentine's Day, horror-ul, divertiementul cu fite. Biserica e tot acolo, saptamana are tot sapte zile, dar niste oameni s-au schimbat.
Noi, la oras il cautam pe Dumnezeu, pe undeva, pe sus. Pentru ca la nivelul nostru vibreaza betoanele de besmetica agitatie a culturii facturilor, a lui "vreau si eu"... De noi nu mai avem timp azi. De altii, nici atat. Poate, maine. Parintii, daca nu suna, inseamna ca sunt bine. Copiii sunt cuminti. Sunt in camera lor. Fiecare in camera lui cu usa inchisa.
Zilele trecute mi-am dat seama ca nu am mai auzit de ani buni cocosii cantand in zori. In schimb, a cantat Sting ireal de frumos si am vazut filmul "Nunta muta", al lui Malaele. Nu-i inca insuportabil la oras, dar mie, dupa cele ce-am vazut in aceasta viata, imi ajung cocosii in zori si o inregistrare cu concertul lui Sting.
Noapte buna!
Doamne-ajuta!
__________________
Parintele Arsenie Boca: Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul... Rugandu-ma - pentru Pacea a toata lumea si pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici - aud deodata in urechea dinauntru infruntarea amarnica: "Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada Pace pe pamant"..."
|