[14carol06]

DEDICAT PRIETENILOR! Sa vrei sa plangi cu tot trupul tau de animal flamand,sa vrei sa razi cu dintii zgariind peretii inchisorii din tine,sa vrei sa-ti urasti fiinta si sufletul,sa-ti urasti nevoia de viata,sa vrei sa urli cu gura larg deschisa pentru anu te sufoca din cauza durerii din tine,sa vrei sa iubesti cu mainile,cu degetele,cu palmele asudate,cu ochii,cu fruntea luminata de sfinti,sa vrei sa mori,dar nu incet,incet ca-n fiecare zi,ci rapid,fulgerator,asa cum cad ciresele din copaci-mici,sangerande,cu parfumul primaverii deja apus.Sa vrei ca toate acestea sa-ti devina certitudine si sa realizezi ca este inutil sa te lupti cu lumea,caci nu te va ajuta nici macar cu o vorba,ci va continua mare si urata, sa-ti rasufle greoi in ceafa toata ironia ei,toata durerea sa.Si apoi sa te inchizi,sa te sugrumi, sa te inneci,sa arzi si sa plangi cu ochii larg deschisi tot ce-ar fi putut sa fie si nu a fost.Cam asta imi vine sa scriu cand o ascult pe Maria Tanase-doamna cantecului romanesc!