Cineva a spus ca daca omul nu cere ajutor sa fie lasat in pace. Nimic mai gresit, interesul copiilor este mai presus de ce vrea si nu vrea el, iar daca pe el nu-l intereseaza copiii atunci nu mai poate decide pentru ei. Sa-i fie luati de sub tutela de autoritati, sa fie luati de la acest om care i-a adus pe lume pentru a le refuza dreptul la o viata decenta.

Ajutoarele imediate sunt binevenite, insa nu sunt o solutie pe termen lung. Credeti dumneavoastra ca acel om mai e in stare sa-si gaseasca un loc de munca intr-atat de bine platit incat sa hraneasca toate gurile din familie? Si nu e vorba numai de hrana, e vorba si de educatie, sanatate, viata decenta si normala pentru copii de varsta lor.

Omul a gresit cand a facut atatia copii, nu si-a pus intrebarea: pot sa-i sustin pe toti? Nu ma intelegeti gresit, copiii nu sunt o gresala, decizia omului este. Prin implicarea comunitatii si a autoritatilor se mai poate repara ceva din gresala unui om care nu vrea sa recunoasca ca a gresit.

Le doresc succes copiilor in viata, asa cum si tatalui lor ii doresc sa se trezeasca in ceasul al doisprezecelea.