Din evanghelia Vamesului si a Fariseului
[SIZE=+1]" - Fariseul mulțumea lui Dumnezeu cu gura sa, dar cu inima și cu mintea sa se mîndrea foarte mult și din prisosința inimii sale pline de mîndrie scotea cuvinte de laudă defăimînd pe ceilalți oameni că sînt răpitori, nedrepti, preadesfranati si pacatosi.
[/SIZE][SIZE=+1]- O, fericite vameșule, tu cu rugăciunea ta smerită din adîncul inimii tale, foarte mult te-ai asemănat cu tîlharul de pe cruce care a strigat din inimă: Pomenește-mă, Doamne, cînd vei veni întru împărăția Ta! (Luca 23, 42).
[/SIZE][SIZE=+1]- Oare nu trebuie ca să avem înaintea noastră păcatele noastre, după mărturia Sfintei Scripturi care zice: Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea (Psalmul 50). Oare nu ne învață și Sfîntul Efrem Sirul, în rugăciunea sa din postul mare, zicînd: "Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd păcatele mele și să nu osîndesc pe fratele meu...? "[/SIZE]
__________________
" Fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua in Hristos " 
|