N-a cazut piatra [numele Sf. Apostol Petru vine de la cuvantul "piatra", dupa cum se observa si in romaneste, ci a cazut conducatorul Bisericii Romane prin aceea ca a acceptat sugestia din partea Cuviosului Augustin ca Duhul purcede si de la Tatal si de la Fiul, nu ca "purcede de la Tatal prin Fiul" cum corect sustineau restul Sfintilor Parinti.
Prima mare indepartare de credinta comuna primara a fost sustinerea Filioque, conform careia Duhul provine de la Tatal si de la Fiul, nu "...si in Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul Care din Tatal purcede" cum este consemnat in Crezul Niceean de la Sinodul I Ecumenic [Niceea, 325 Ano Domini]. Deci asta e prima incalcare a hotararilor si Canoanelor primelor sapte Sinoade Ecumenice [ ale intregii Biserici, deci si ale Celei Romane] si a fost suficienta pentru ca Biserica Romana sa intre in schisma fata de Biserica Rasariteana cu anatemele de rigoare pronuntate de Patriarhul de atunci Mihail Cerularios al Constantinopolului impotriva cardinalului Humbert si Bisericii Romane, ca raspuns la anateme similare ale cardinalului inainte mentionat,profitand ca la acel moment scaunul episcopului de la Roma era vacant [ultimul Papa murise cu cateva luni inainte de aceasta schisma] si vorbind [cu ce drept canonic?] in numele intregii Biserici Romane cand el era doar un simplu cardinal [grad similar episcopului de la Ortodocsi].

"Primu inter pares" il numeam si il acceptam, noi, Biserica Rasariteana, pe Sfantul Parinte al Romei de pana la 1054, care avea credinta Sfantului Apostol Petru [daca tot se auto-intituleaza urmasul acestuia], nu si lepadarile [in numar de trei ale Apostolului fata de Hristos Domnul] de la credinta ale Sf. Apostol. In fine, acum nu-l mai putem numi astfel, deoarece Papii de dupa 1054 au avut/au lepadarile de la credinta fata de Hristos Domnul ale Sf. Apostol Petru, nu si credinta Sa vie in Dumnezeire, inainte de lepadare si dupa lepadare, dupa momentul in care si-a cerut de trei ori iertare Domnului pentru cele trei lepadari de la credinta. Daca Episcopul Romei si al intregului Ocident s-ar dezice astazi numai de dogma Filioque, atat de gresita, oare nu credeti voi catolicii, ca Biserica Rasariteana l-ar reprimi cu inima deschisa pe Papa si l-ar considera din nou Sfantul Parinte de la Roma, recunoscandu-i si titulatura de "primul intre egali" intre Bisericile locale ale lui Hristos?... L-ar primi cu bucurie, ca pe un frate intru credinta care dupa ce asemenea fiului ratacitor din parabola s-a pierdut pentru o vreme, a revenit mai apoi si mai puternic intru dreapta credinta. Atat doar: sa spuna Papa ca se dezice de dogma purcederii Duhului si de la Fiul si toata Biserica Rasariteana i-ar acorda cinstea pe care ar merita-o conform titulaturii recunoscute de "primul intre egali" parinte al Ortodoxiei. Oare de ce nu vrea Papa sa faca acest mic pas? Ce il indarjeste atat de mult sa se opuna?

R.