În prealabil postat de Marius22
De fiecare data cand trebuie sa vorbesc despre anotimpul preferat, manifest un fel de stangacie. Este un subiect delicat, in adevaratul sens al cuvantului. Alegerea este dificila, cu atat mai mult cu cat, natura impresiilor lasate in sufletul meu de succesiunea anotimpurilor, tine de inefabil.
"Oferta" fiecarui anotimp? Bogatie de lumina, culoare, parfum, sunet, care, de la un anotimp la altul, se gasesc intr-o proportie diferita. Nicaieri nu ne putem "imbogati" mai lesne, cu toate acestea, ca in mijlocul naturii. Desigur, pentru ca bucuria sa fie deplina, trebuie sa fie si impartasita. De aceea, in fiecare dintre noi, predomina amintirile in care sunt implicate si alte persoane: rude, prieteni, colegi uneori chiar straini. Toate acestea, traite si retraite mereu altfel, fac sa port adanc in mine, cat voi fi, amprenta fiecarui anotimp. Poate de aceea, retraiesc, mult mai des, momentele copilariei mele petrecute la tara, in mijlocul naturii, alaturi de camarazii mei de joaca, decat, nu stiu..., amintirile de vara trecuta, pe care am petrecut-o in Bucuresti.
Mai cred ca nu intamplator, ciclicitatea anotimpurilor este simbolul mortii si al vietii si nu intamplator exprimam uneori varsta in "primaveri". Totodata putem asemana viata noastra unui an calendaristic cu patru anotimpuri. In mod cert, anotimpurile vietii noastre difera de anotimpurile naturii. Chiar si asa, atat in anotimpurile naturii cat si in anotimpurile vietii noastre atribuim un farmec diferit fiecarui anotimp. Insa, uneori nu toate anotimpurile vietii noastre ni se par atractive, mai ales toamna si iarna, parandu-ni-se sinistre si depresive. Oare, am uitat ca acestora le urmeaza "ziua cea neinserata"?
|