Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor,plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge,noaptea ninge,dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp,pe dealuri,imprejur,in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare,
Si pe-ntinderea pustie,fara urme,fara drum,
Se vad satele pierdute sub clabucii albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza,norii fug,doritul soare
Straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai...
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.