[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a VI-a)[/COLOR]




[COLOR=purple]2. Pasaje din mesajele “venite din cer” către arhiereul Irineu Pop Bistriţeanul[/COLOR]

Irineu Pop este “uns” de către “Cel de la Pucioasa” ca să fie “unsul Noului Ierusalim” şi ca să aducă vremurile înapoi. În consecinţă, pucioşii îi construiesc lui Irineu un cult de [COLOR=fuchsia]preaslăvire[/COLOR] şi îl adulează cu titulatura abuzivă de “[COLOR=fuchsia]Preafericitul patriarh[/COLOR]”:

[COLOR=blue]“ Cuvântul Domnului către alesul Său Irineu[/COLOR]
[COLOR=blue]Proorocie despre învierea bisericii lumii[/COLOR]

[COLOR=blue]I[/COLOR][COLOR=blue]a aminte, iubitul Meu[…]. M-am coborât cu Ierusalimul cel de sus la Ierusalimul cel de jos şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]te-am uns ca să fii unsul Noului Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să-mi aduc vremurile înapoi[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]Îţi aduci tu aminte de ziua în care ai fost uns? Şi îţi mai aduci aminte de locul în care te-am uns? Căci în locul acela sunt primele măsurători ale cortului începutului Ierusalimului cel nou, şi acolo este jertfă de fiecare zi, şi acolo [/COLOR][COLOR=fuchsia]eşti preaslăvit[/COLOR][COLOR=blue] şi numit aşa cum se zice cuvântul: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Preafericitul patriarh[/COLOR][COLOR=blue] să fie pomenit întru împărăţia lui Dumnezeu”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 24 august/6 septembrie 1990)
Pucioşii ori n-au auzit că [COLOR=fuchsia]preaslăvirea[/COLOR] (preamărirea, supravenerarea, ύπερδουλια ) este o formă de cinstire atribuită exclusiv Maicii Domnului, care este mai presus de cât heruvimii şi serafimii, ori nu le pasă de asta. Chiar şi a slăvi pe un om este nepotrivit, indiferent de meritele lui, căci în acest fel acesta este împins către păcatul mândriei.

Pentru punerea în scenă a acestor declaraţii sforăitoare, Irineu este invitat să se angreneze într-un proces de avansare în scara socială şi de preluare a puterii religioase şi politice, bazat pe principiul “o mână spală pe alta”:
[COLOR=blue]“ Hai [/COLOR][COLOR=fuchsia]să ne ridicăm unii către alţii[/COLOR][COLOR=blue], că acestea sunt zilele aşteptate de veacuri, în care totul vine către înviere. […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ridicaţi-vă să biruim lumea[/COLOR][COLOR=blue]!” [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 24 august/6 septembrie 1990)

După cum regele Mihai a fost anunţat că va domni “[COLOR=fuchsia]cu glorie şi cu putere peste noroade[/COLOR]” (29 decembrie 1990), tot aşa şi Irineu Pop este anunţat prin “canale diplomatice aprobate de ceruri” că va păstori peste un Nou Ierusalim care se va întinde în toată lumea şi va mântui toată [COLOR=fuchsia]omenirea[/COLOR](acum, pare că se pun bazele Euro Ierusalimului şi de ce nu? poate chiar ale Mondo Ierusalimului!):
[COLOR=blue]“ Aceasta este [/COLOR][COLOR=fuchsia]taina de mântuire a omenirii[/COLOR][COLOR=blue]. Voi întări acest început nou, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom lărgi apoi cortul acestui Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue] ceresc […][/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9/22 octombrie 1990)

Cei doi “aspiranţi fără voie” la tronul ţării, respectiv al Bisericii, sunt dirijaţi de la Pucioasa spre o strânsă colaborare conspirativă, pe principiul “ numai împreună vom reuşi!”. Regele Mihai este anunţat în mod explicit că “va fi din nou rege”, dar “[COLOR=fuchsia]va fi un rege sfânt[/COLOR]”:
[COLOR=blue]“ Am trimis carte [/COLOR][COLOR=fuchsia]regelui României[/COLOR][COLOR=blue] ca să-l bucur şi să-l întăresc şi să-l fac credincios lucrului ce-l lucrez în vremea aceasta. Am dat de ştire [/COLOR][COLOR=fuchsia]unsului Meu Mihail[/COLOR][COLOR=blue] şi i-am spus că [/COLOR][COLOR=fuchsia]va[/COLOR][COLOR=fuchsia]avea stăpânirea peste noroade[/COLOR][COLOR=blue], prin puterea Mea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]i-am spus că[/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi un rege sfânt[/COLOR][COLOR=blue], după cum scrie în Scripturi […] şi i-am dat de ştire despre tine că te pregătesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fii una cu el[/COLOR][COLOR=blue], şi să fie pace între voi, […] I-am spus că voi aşeza Duhul Meu în inima poporului său, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să iubească acest popor pe unsul cel de la Mine[/COLOR][COLOR=blue].”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1990)

Prins în jocul “convorbirii nemijlocite cu Dumnezeu”, Irineu vrea şi el la un moment dat să afle ceva “de la Domnul”, şi îndrăzneşte să-L abordeze cu o întrebare care-l frământă. Din răspunsul primit de la Pucioasa se poate deduce şi întrebarea pe care a pus-o: [COLOR=green]dacă nu s-ar putea coopta în complot o anumită faţă bisericească, pe care a cunoscut-o pe vremea când era superior al Aşezămintelor ortodoxe româneşti de la Ierusalim şi Iordan şi reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului[/COLOR](oct. 1989 – oct. 1990). De la Pucioasa i se răspunde însă că nu poate avea încredere în acel om, ci numai în “copiii de la Pucioasa” (liderii pucioşi): lor şi numai lor trebuie să li se încredinţeze cu totul:
[COLOR=blue]“ Copilul Meu iubit, lucrează întru planul Meu, şi totul va fi spre slavă şi spre biruinţă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu este din planul Meu ce-l lucrez cu voi, acela despre care vrei să ştii ce să faci cu el[/COLOR][COLOR=blue]. Nu pot lucra în el aşa cum lucrez în voi. Am spus când te-am dus să-Mi lucrezi un timp şi acolo, am spus că-[/COLOR][COLOR=fuchsia]ţi voi da de ajutor copii de-ai Mei[/COLOR][COLOR=blue], copiii încercaţi de Mine şi găsiţi credincioşi. Iar de acela care a fost un pic de vreme lângă tine iată ce-ţi spun; îţi spun o vorbă înţeleaptă, care spune aşa: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc eu[/COLOR][COLOR=blue]”. [/COLOR][COLOR=blue] Dar mai spun odată vorba asta înţeleaptă, ca să-ţi fie spre înţelegere, şi iată ce-ţi spun: [/COLOR][COLOR=fuchsia]fereşte-te tu de prieteni, că de duşmani te feresc Eu[/COLOR][COLOR=blue]. Amin.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1990)
Dibăcia răspunsului pare sublimă, dar este machiavelică. [COLOR=fuchsia]Ferirea[/COLOR] se referă aici nu la o confruntare directă, ci la cunoaşterea gândurilor ascunse ale omului, pentru a se putea feri de ele. Este evident că orice duşman are gînduri rele declarate, deci este previzibil. De aceea, ajutorul lui Dumnezeu ar fi binevenit doar pentru descoperirea gândurilor ascunse ale celor care se pretind prieteni. “Dumnezeul de la Pucioasa” se angajează în mod deliberat doar la ceea ce ce este mai uşor şi mai previzibil, adică la [COLOR=fuchsia]ferirea[/COLOR] [COLOR=fuchsia]de duşmani[/COLOR]. Lui Irineu îi rămâne ce este mai greu, apoape imposibil: [COLOR=fuchsia]ferirea de prieteni[/COLOR]. Mesajul este simplu: Irineu va trebui să renunţe la toţi prietenii, ca să poată fi sigur că a realizat o ferire eficientă de prieteni. Ajuns singur, fără prieteni, alianţa cu liderii pucioşi devine îndată necesară şi obligatorie.

Lui Irineu i se cere în mod explicit să-l susţină pe regele Mihai şi să-l sfătuiască (dar nu oricum, ci numai aşa cum va fi dirijat din umbră de către liderii pucioşi; deci regele va “domni” după cum îi vor dicta sfetnicii pucioşi). Se urzeşte aşadar un complot politic care urmează să instaureze în România o dictatură pseudo-teocratică:
[COLOR=blue]“ România este cetatea cea iubită, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi aduce pe regele ei[/COLOR][COLOR=blue], că el este de la Dumnezeu. Şi vei avea sfânta datorie să-l faci ceresc şi nestricăcios, pe el şi pe toată casa sa, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să-l înveţi de la Mine[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi să asculte de Mine întru toate căile sale şi va domni întru Mine[/COLOR][COLOR=blue], că aşa este scris.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9/22 octombrie 1990)
Lui Irineu i se mai cere în mod explicit să se supună acelor persoane care conduc destinele NIP (cei doi lideri pucioşi) şi să le investească drept sfetnici apropiaţi în tot ce va întreprinde el de acum încolo:
[COLOR=blue]“ Bizuie-te şi tu pe ele, şi pe mânuţele lor aşează-ţi inima ta albă, precum Eu în mâinile lor Mă las şi Mă jertfesc în taină pentru tot poporul Meu cel neascultător şi lipsit de înţelegere. Stai lângă Mine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mergi cu ei alături[/COLOR][COLOR=blue][…] [/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 24 august/6 septembrie 1990)
Ca răsplată, liderii pucioşi îl proclamă la Pucioasa pe Irineu “patriarh al bisericii”, deşi Sinodul arhiereilor B.O.R. nu l-a investit cu această demnitate:
[COLOR=blue]“[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]acolo eşti preaslăvit şi numit[/COLOR][COLOR=blue] aşa cum se zice cuvântul: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Preafericitul patriarh[/COLOR][COLOR=blue] să fie pomenit întru împărăţia lui Dumnezeu”.[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 24 august/6 septembrie 1990)
În schimb, lui Irineu i se promite că i se va asigura în viitor inclusiv o investire oficială în scaunul de patriarh al României, în locul lui Teoctist:
[COLOR=blue]“ Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele, de aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc[/COLOR][COLOR=blue]. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău.[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu voiesc să iei locul patriarhului[/COLOR][COLOR=blue] şi ce voiesc Eu, se va împlini…”[/COLOR](din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 10 octombrie 1990)