Iata un subiect interesant si as zice chiar necesar.Intr-adevar chiar daca avem telefoane mobile,internet mass-media si cate alte alte mijloacae de comunicare,totusi nu comunicam.
Cred ca acest subiect ar trebui abordat punct cu punct caci exista lacune in toate domeniile.
Sa nu comfundam comunicarea cu vorbariea,desi "a comunica=a vorbi cu cineva".Comunici atunci cand informatia primita vine ca un raspuns la intrebarea ta.
In ceea ce priveste religia sunt multe intrebari si la fel de multe raspunsuri dar si intrebari pe care nu indraznesti sa le pui sau la care primesti un raspuns care nu te multumeste.
In general duhovnicul nu dispune de atata timp pentru a discuta toate problemele cu care, se confrunta un incepator,sau nu le trateaza cu suficienta seriozitate ceea ce este si mai grav.
Si acum voi trece de la general la particular.Duminica si la sarbatori cand in bisericile noastre se savarseste Sfanta Liturghie,la un moment dat preotul tine predica in care explica evanghelia si da invatatura de folos pentru credinciosi.
Majoritatea acestora au harul vorbirii,facand sa pleci cu ceva in plus de la biserica chiar daca,aceiasi evanghelie ai ascultat-o si anul trecut.
Dar,se intampla de multe ori sa ai nelamuriri,sa apara in mintea ta intrebari.
In general relatia dintre preot si mireanul de rand nu este una de dialog ci,un monolog,preotul fiind cel care predica iar noi cei care ascultam si apoi plecam cuminti acasa.
Unde este comunicarea?
Ce faci daca ceva nu-ti este clar? Te duci la preot sa-l intrebi,il suni la telefon, il tii dupa slujba,il opresti pe strada (si as putea sa continuii).