Citat:
În prealabil postat de laurschepsis
Doamne-ajuta!
Frate draga, descantecul de deochi nu era un obicei pagan. Tine de traditia populara si are origini ortodoxe. Azi, a ajuns sa aibe forme din ce in ce mai pagane.
Cand eram copil in primele clase de scoala, sa vezi ce facea bunica - Dumnezeu s-o odihneasca in pace - atunci cand ii spuneam ca mi s-a facut rau (greata si durere de cap). "A... Te-o fi deochiat cineva. I-a, da-mi mainile." Imi lua mainile si isi plimba mana pe antebratele mele. Daca simtea niste mici umflaturi sub piele zicea: "Da' cin' te-a deochiat, maica?" Si, isi dadea cu putin ulei pe palme si spunea un descantec si Tatal nostru in timp ce masa cu putere antebratele pana dispareau "cocoloasele" (umflaturile) de sub piele. Apoi, repeta tratamentul frecandu-mi fruntea. In cinci minute eram ca nou si plecam la joaca ca si cum nu eu eram cel care cu ceva timp inainte zaceam blegit.
Descantecul, cu parere de rau, nu mi-l aduc aminte exact, era ca o ruga ca Dumnezeu sa-l alunge pe Satana cu toate cele rele in pustii. O sa incerc sa-l aflu si chiar as vrea sa-l postez.
Doamne-ajuta!
|
Credinta si dragostea bunicii tale te vindeca, frate, si nu "descantecul".
La fel de bine ar fi putut sa-ti alunge durerea cu un Tata-l Nostru,sau doar cu semnul Sfintei Cruci, daca ar fi putut-o face cu aceeasi credinta cu care rostea si acele cuvinte "descantatoare".
Doar Iisus ne-a spus: "de poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede".
Insa foarte important este ca ceea ce faci cu credinta, sa fie facut din dragoste pt aproapele, deci numai spre bine. Caci altfel, daca faci spre rau, tot rau gasesti (mai devreme ori mai tarziu)!
In general crestinul trebuie sa se feresca de textele descantatoare. Caci nu toate au texte alcatuite in duh ortodox. Si e f posibil ca o mama sau o bunica sa foloseasca un astfel de text gresit modificat in decursul anilor, insa rostind cuvintele fara sa priceapa textul, ci doar fiind constienta ca alunga raul cu ele, atunci credinta buna, dragoste pt nepot/fiu, o ia inaintea textului gresit (pe care oricum il rosteste fara sa-l priceapa).
Exact ca in pilda cu monahul nestiutor de carte care rostea pe dos Rugaciunea lui Iisus: "Doamne, NU ma mantui pe mine pacatosul". Si staretul lui il vedea adesea zburand. Pana cand odata nu l-a mai vazut zburand si intrebandu-l staretul care-i pricina ...monahul a zis ca un frate l-a invatat sa spuna; 'Doamne, mantuieste-ma pe mine pacatosul!" Minunandu-se staretul pricepu pe data care-i baiul si-l indemna pe monah sa spuna rugaciunea cum o stia el la inceput. Sucit, dar cu credinta dreapta! Si iar l-a vazut staretul pe monah zburand...
Oricum, pilda asta era valabila doar pt acel monah, un caz particular...
Fiindca, noi in general cand ne auzim mamele sau bunicile folosind descantece cu texte ciudate, bine ar fi sa le invatatam sa renunte la textele acelea si sa spuna rugaciunile cele de trebuinta din carticica cu rugaciuni atasand la ele aceasi credinta buna ca si la descantece.