Draga Anca,
Si eu aveam unele pareri idealiste la inceput de drum.
Bineinteles ca este vorba de preotii ortodocsi.
Nu este o critica la adresa lor, fie calugari sau necalugari. Este doar o constatare din experienta personala.
De aceea, Sfantul Sinod a "autorizat" sa scrie despre rugaciunea lui Iisus doar pe parintele Mina Dobzeu, care este si traitor al rugaciunii, care vorbeste numai din experienta, numai latura practica. Din cate am inteles, pentru ca sa primesti o astfel de "autorizare" presupun ca Sfantul Sinod verifica veridicitatea celui care vorbeste, mult mai profund decat putem noi a o face.
Si precizez ca nu te indruma nici un preot in rugaciune, de fapt nu poate face acest lucru daca el nu practica constant.
Si aici am vazut ca preotii sunt deosebit de cinstiti, iti spun deschis ca este bine sa cauti in alta parte dar ei nu pot recomanda. Rugaciunea este cel mai serios act al credintei si nimeni nu se joaca cu cuvintele.
Intentia Bisericii ortodoxe de a publica o serie de carti despre rugaciune este laudabila, se incearca raspandirea ei printre credinciosi dar, nu multi sunt si chemati pe acest drum pentru ca este un drum greu de parcurs.
Rugaciunea inimii este cel mai scurt drum catre Iisus, cel mai simplu si totusi cel mai complicat. Poti foarte bine sa te pierzi pe parcurs si sa o iei razna.
Si iti trebuie o credinta foarte mare pentru a te mentine si a nu renunta.
Odata, un preot calugar de la o manastire de langa Bucuresti, tanar si deosebit de bland, mi-a spus ca si el practica rugaciunea cand era la o manastire in munti. De cand venise insa aici, nu mai se putea bucura de linistea din munti necesara rugaciunii, ceilalti frati aveau alte preocupari si, renuntase.
O spunea cu parere de rau dar, incerca sa se acomodeze cu comunitatea in care era. Studia mult, invata, deci isi desavarsea educatia.
Cam atat stiu eu.
|