Dupa mutarea la cele vesnice a parintelui Gabriel, majoritatea crestinilor au alergat la duhovnici din manastiri. Situatia care s-a creat este de-a dreptul jenanta. Nu pot sa spun tot ce stiu. Spun doar ca majoritatea duhovnicilor la care au apelat crestinii parintelui Gabriel nu sunt de acord cu mesajul parintelui Iustin. Daca vreti, va dau si nume. In asemenea cazuri intelepcunea este cea care trebuie sa troneze. Cu totii ne-au sfatuit sa avem rabdare. Iar cartea circula, este copiata pe CD sau xeroxata.
Un pustnic in varsta, care a scris si acatistul Sfantului Calinic de la Cernica, mi-a spus ca aceasta carte reprezinta o avutie duhovniceasca pentru cei care au scris-o.
O dovada ca aceasta carte circula si ca parintele lucreaza si acum este un mesaj primit de la o crestina care l-a cunoscut prin intermediul acestei carti:
[SIZE=3]Pelerinii care isi indreapta pasii spre un catun, aflat aproape de Targoviste, vor descoperi in cimitirul acestuia un mormant strajuit de un preafrumos inger alb de marmura. De la distanta, mormantul se face remarcat prin atatea si-atatea flori albe care il inconjoara, semn ca parintele Gabriel nu a fost uitat de credinciosi. [/SIZE]
[SIZE=3]Nu toti cei care vin aici l-au cunoscut pe parintele cand era in viata. Printre acestia ma aflu si eu, cu parintii mei. Pe noi ne-au convins marturiile celor care l-au cunoscut: fie prietenii nostri de familie, fie cei ale caror relatari au fost publicate in cartea monahului Teognost. [/SIZE]
[SIZE=3]Felul in care am ajuns sa cunosc cat de mari sunt minunile ce pornesc de acolo este oarecum atipic, deoarece, in sinea mea, multa vreme m-am indoit de cel ce a fost parintele Gabriel. Lucrurile s-au schimbat o data cu bucuria sufleteasca de a ajunge la mormantul parintelui. Dupa cele cateva minute de ragaz si rugaciune petrecute acolo, pe tot drumul de intoarcere am simtit ca luasem cu mine ceva din pacea de acolo. [/SIZE]
[SIZE=3]Necazul care ne-a purtat pasii catre mormantul parintelui, cale de aprox. 200 de km, de la Onesti, unde locuim, era acela al unei boli necrutatoare, desi aveam doar 24 de ani. Diagnosticul suna la fel de sumbru ca si evolutia bolii, cu 100% sanse de a evolua spre cancer: polipoza colonica (polipi colonici). [/SIZE]
[SIZE=3]Īn urma colonoscopiei pe care am facut-o la Cluj, medicul nu prevedea nici o posibilitate de a scapa fara operatie, sansele de a avea cancer de colon fiind maxime. Nu era primul medic care imi spunea aceasta. Urmau cateva zile de disperare, in asteptarea rezultatului biopsiei (pe care l-am cerut in regim de urgenta). Dupa luni de internari prin spitale, consultatii la cei mai buni medici si regim foarte strict, aveam sa aflam, in sfarsit, un raspuns. [/SIZE]
[SIZE=3]Ne-au mai ramas totusi puteri ca, in prima zi dupa externare, sa plecam pentru cea de-a doua oara spre mormantul parintelui. In doar doua zile, am strabatut dus-intors drumul de la Cluj pana acolo si inapoi. Ne-am rugat cu disperare. Langa mormant, eu si parintii mei am citit pe rand acatistul parintelui. Pe mormant am zarit o coaja de ghinda, pe care am luat-o cu mine, ca alinare si intarire pentru ceea ce avea sa urmeze. [/SIZE]
[SIZE=3]Intorsi la Cluj, era deja tarziu. O ultima noapte pana la aflarea destinului meu... Cu emotie in suflet, si cu coaja de ghinda in mana, in dimineata urmatoare am mers dupa rezultatul biopsiei. Minune mare! Nu erau urme de malignitate, in plus, se pleda pentru o colita cronica. Insa nu am realizat pe deplin ce insemna aceasta inainte ca medicul sa vada rezultatul. Prima sa reactie a fost de mare surpriza, apoi a sunat repede la laboratorul unde se facuse biopsia, pentru a se convinge. De-abia dupa aceea a ridicat privirea catre noi, sa ne spuna ca discutia anterioara cadea: o data cu rasturnarea de diagnostic, disparusera sansele de a face cancer, acesta planand acum asupra mea doar ca risc, si asta dupa 10-15 ani de tratament. [/SIZE]
[SIZE=3]Dupa cateva luni de tratament, am facut o noua colonoscopie. Aceasta indica mai putini polipi decat la evaluarea precedenta. Desi mai am de asteptat inca trei luni de tratament pana la urmatoarea colonoscopie, stiu ca parintele Gabriel este alaturi de mine si ma ajuta in continuare cu puternicele lui rugaciuni. Bucura-te, parinte Gabriel! [/SIZE]
[SIZE=3]Inchei cu un indemn pentru toti cei aflati intr-o grea incercare: mergeti la mormantul parintelui, oricat de departe vi s-ar parea. Nici un pas nu va ramane nerasplatit! A. Popa
[/SIZE]
|