Maica vezi-mi durerea
Copilul la durere
Sarman si necajit
Din inima de mama
Se simte ocrotit
Caci mama ii nadejdea
Izvor de mangaieri
Cand ei ii spui durerea
Recapeti noi puteri.
Cu lacrimi de durere
Te chem neincetat
Sa nu ma lasi Maicuta
Sa nu ma lasi in iad.(folclor)
In microcosmosul copilariei mama se comfunda cu Maica Domnului si cred chiar este putin, asadar cum putem sa spunem ca iubim pe Dumnezeu si nu ne iubim tatal sau ca iubim pe Maica Domnului si nu ne iubim mama si totusi...la fel cum Dumnezeu ne iubeste infinit mai mult decat il putem iubi noi tot la fel si noi copii ne iubim parintii mai putin decat ne iubesc ei pe noi in schimb...ne iubim copii mai mult...si tot asa la infinit si echilibrul se pastreaza iar iubirea nu se pierde.