Cand traiesti "in afara" ai tendinta sa idealizezi locul pe care il cosnideri acasa. Este absolut normal ca atunci cand vii in tara in vacanta dupa o perioada mai lunga de timp, in care de abia asteptai sa vii sa ti se para ca lucrurile sunt mai frumoase, ca peisajele sunt cum niciunde in lume, ca totul merge spre bine. Bineinteles ca gropile nu mai sunt vizible.
Lucrurile apar in alta lumina cand stai in Romania nu doar in vacanta. Stand zi de zi in Romania te lovesti de tot felul de nimicuri si tot felul de probleme care in alta parte nici nu ar exista, dar care te macina.
De exemplu, zi de zi mergand cu autobuzul esti imbulzit de oamenii care pur si simplu nu au rabdarea sau politetea sa astepte ca cei care vor sa coboare sa coboare si dau navala in autobuz, calcandu-se in picioare, infingandu-si coatele in burta, etc. La inceput (adica imediat ce te intorci dupa o perioada de "afara") ti se pare amuzant. Apoi te gandesti ca e zi de lucru si oamenii se grabesc. Apoi vezi ca acelasi lucru se intampla si duminica. Ceea ce inseamna ca lipsa de politete este de fapt un obicei. Or fi autobuzele noi, de firma, nu ca harburile alea de acum cativa ani, dar oamenii au ramas aceeasi, cu lipsa de politete (ca sa nu spun mai urat) in sange. Cat poate fi de greu sa stai linistit pana coboara cei care au de coborat, si apoi sa te urci in autobuz??
Sau ce poate fi mai enervant cand ai de rezolvat ceva la o institutie publica, aflata intr-un sediu luxos, care are program cu publicul pana la ora 3, si ajungand pe la 2 afli ca nu se mai uita nimeni la tine. Dimpotriva, mai esti luat si la rost, ca unde ai fost pana la ora aia?? Cand este de datoria lor sa te serveasca pana la 3 fara nici un fel de intrebari.
Sau cand mai auzi de examene la universitate cumparate, cand vezi afise prin oras ale unor oameni care se ofera sa vanda lucrari de licenta si de master. Si atunci iti dai seama ca o fi univeristatea mare si frumoasa si moderna, dar "studentii" care ii trec pragul sunt mai rai decat cei de acum 20 de ani.
Cat despre bucurie interioara...sa nu vorbim de exceptii. Chiar de Ajunul Craciunului am fost la un concert de colinde sustinut la manastire. Corul a cantat foarte frumos, colindele superbe, dar m-am uitat pe fetele oamenilor din biserica si nu am vazut macar un zambet. Sau macar pe cineva sa fi vazut ca isi misca buzele in cuvintele colindei. Din pacate nu. O fi fost concertul chiar dupa vecernie, si poate ca unii erau obositi, dar asa, macar un pic de bucurie ca se naste Hristos?
Ce vreau sa spun: da, la suprafata lucrurile se schimba. Mai apar cladiri frumoase prin oras, parca e mai curatel pe strazi, parca...parca...parca. Dar totul este foarte, foarte lent. Si mentalitatea multor oameni la fel a ramas. Si asta nu iti dai seama decat stand si traind in Romania.
|