[continuarea mesajului precedent]
Citat:
“The Divine nature (God the Word) was united with the human nature which He took of the Virgin Mary by the action of the Holy Spirit. The Holy Spirit purified and sanctified the Virgin's womb so that the Child to whom she gave birth would inherit nothing of the original sin; the flesh formed of her blood was united with the Only-Begotten Son. This unity took place from the first moment of the Holy Pregnancy in the Virgin's womb.” [SIZE=3](aceeasi referinta).[/SIZE]
[SIZE=3]Iata si traducerea: “Natura Divina (Dumnezeu Cuvantul) s-a unit cu cea omeneasca pe care a luat-o din Fecioara Maria cu lucrarea Duhului Sfant. Duhul Sfant a curatit si sfintit pantecele Fecioarei astel incat Pruncul caruia i-a dat nastere sa nu mosteneasca nimic din pacatul originar; carnea formata din sangele ei [al Fecioarei, n. trad.] a fost unita cu Fiul Cel Unul Nascut. Aceasta unitate s-a realizat inca din primul moment al purtarii in pantece de catre Fecioara a Sarcinii Sfinte.”[/SIZE]
[SIZE=3]“As a result of the unity of both natures-the Divine and the human-inside the Virgin's womb, one nature was formed out of both: "The One Nature of God the Incarnate Logos"as St. Cyril called it” (aceeasi referinta).[/SIZE]
[SIZE=3]“Ca rezultat al acestei uniri a ambelor firi- cea Divina si cea umana- in pantecele Fecioarei, s-a format din cele doua [firi] o fire: ‘Firea lui Dumnezeu Cuvantul Intrupat” cum a numit-o Sfantul Chiril.”[/SIZE]
[SIZE=3]Acestea fiind zise, sper ca a devenit suficient de clar faptul ca avem de a face cu un cult eretic, sustinator al unei hristologii eretice. Or:[/SIZE]
[SIZE=3]2. Canonul 6 al Sinodului din Laodiceea opreste pe eretici pana si de la a intra in biserica[/SIZE]
[SIZE=3]De slujire, nici vorba: “Nu este ingaduit ereticilor sa intre in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.” (Laodiceea, can. 6). Revenim la obiectiile legate de faptul ca daca nu s-ar fi slujit pe Sfanta Masa nu era nici o problema- daca ereticii nici nu au voie sa intre, macar, in biserica ortodoxa, de unde se poate deduce ca ar avea voie sa “slujeasca” in ea, indiferent de loc, fie acesta pronaosul, naosul, si cu atat mai putin altarul?[/SIZE]
[SIZE=3]Sa mergem mai departe, sa vedem ce prevad canoanele daca ereticii au ajuns, totusi, in biserica:[/SIZE]
[SIZE=3]3a. Situatia in care ereticii nu doar ca ajung in biserica, ci slujesc acolo si, mai mult, iau in stapanire biserica, trecand-o la cultul lor:[/SIZE]
[SIZE=3]Canonul 46 al Sf Nichifor Marturisitorul: "Va sfatuim ca in bisericile luate in stapanire de eretici sa se intre ca intr-o casa simpla si sa se cante numai de nevoie, asezandu-se cruce la mijloc, iar in altar nici sa nu se intre, nici sa se tamaieze, nici sa se savarseasca rugaciune, nici sa nu se aprinda candele si lumanare".[/SIZE]
[SIZE=3]Raspunsul Sf Teodor Studitul la intrebarea 3 adresata sfintiei sale prin intermediar de catre Ilarie si Eustatie (vezi “Scrisoarea Sf Teodor Studitul catre calugarul Metodiu”, care se gaseste in volumele de drept canonic ale arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, spre ex. in editia de la Sibiu, din 2005, se afla la pagina 512). “Intrebarea 3. Cuvine-se a intra pentru rugaciune si cantare in bisericile pangarite si detinute de preotii care au fost partasi eresului? Raspuns: Nicidecum nu se cuvine a intra in astfel de biserici, din motivele mentionate; caci scris este: ‘iata casa voastra ramane pustie’ (Mt. 23, 38); fiindca indata ce s-a introdus eresul, a disparut superiorul celor de acolo, ingerul, dupa cuvintele marelui Vasile (Scrisoarea 191) si acea biserica s-a prefacut in casa comuna; si regele David zice: ‘Nu voi intra in biserica celor rai’ (Ps. 25, 5), si Apostolul intreaba: "Ce unire are Biserica lui Dumnezeu cu idolii?" (II Cor. 6, 16).”[/SIZE]
[SIZE=3]Raspunsul 3 al Sf Teodor este, asadar, simfonic cu canonul 46 al Sf Nechifor. Bisericile foste ortodoxe detinute de eretici devin simple case si se tarnosesc iarasi. [/SIZE]
[SIZE=3]3b. Situatia in care, ereticii slujesc in biserica, dar nu o iau in stapanire, ci ramane ortodoxa:[/SIZE]
[SIZE=3]Raspunsul Sf Teodor Studitul la intrebarea 4 (aceeasi referinta): “Intrebarea 4. Cuvine-se a canta si a se ruga in biserici pangarite de aceiasi preoti, dar care nu le-au detinut? Raspuns: Negresit ca se poate intra in astfel de biserici, spre a se canta si a se ruga, anume daca nu se mai pangaresc de acei eretici, ci se detin de ortodocsi pana acum. Si in privinta aceasta s-a hotarat ca un episcop sau presbiter, care sunt de credinta cea mantuitoare, sa faca deschiderea bisericii prin rugaciunea cuvenita; astfel ca, daca s-a facut aceasta, nimic nu se mai opune ca intr-insa sa se savarseasca chiar liturghie; drept pilda serveasca imprejurarea in care Sfantul Atanasie, rugat fiind de catre imparatul Constantin sa acorde o singura favoare, de a da arienilor in Alexandria o biserica in care sa se adune pentru rugaciune, s-a invoit numai daca si lui i se va da in Constantinopol aceeasi favoare, ca ortodocsii sa se adune la rugaciune intr-o biserica detinuta mai inainte de arieni.”[/SIZE]
[SIZE=3]Biserica Sf Ecaterina se incadreaza la situatia 3b, fiind profanata de slujirea ereticilor, dar nu si luata in stapanire de catre acestia. Asadar, se poate intra acolo ca intr-o biserica si sluji, dar cu conditia sa se faca mai intai rugaciunea randuita si sa nu se repete profanarea, desigur. Profanata este, dar nu se retarnoseste ci se face Rugaciunea la deschiderea bisericii profanate de catre pagani sau eretici (vezi Molitfelnicul). Altminteri nu se poate face rugaciune sau chiar Liturghie acolo, de catre ortodocsi.[/SIZE]
[SIZE=3]Atrag atentia aspra faptului ca cele de mai sus nu presupun in nici un caz ca ortodocsii le pot permite ereticilor sa slujeasca in biserica ortodoxa, in nadejdea ca dupa aceea vor face rugaciunea pentru biserica profanata si cu asta, gata, se repara. Asa ceva ar fi batjocorire, nesocotire a Duhului Sfant. Asa zisa binecuvantare care li s-a dat coptilor este in sine o aberatie. Nu se poate binecuvanta pacatul si cu atat mai putin cel impotriva Duhului Sfant, cum este slujirea eretica. Raspunderea celor care, ca si clerici, le-au permis coptilor sa faca slujba in biserica Sfanta Ecaterina ramane si despre aceasta vorbesc alte canoane:[/SIZE]
[SIZE=3]Astfel, canoanele 45 si 46 Apostolice prevad caterisirea clericilor care consimt la slujirea eretica si/sau o considera slujire adevarata: [/SIZE]
[SIZE=3]“Episcopul sau prezbiterul sau diaconul, daca numai s-a rugat impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca; iar daca le-a permis acestora sa savarseasca ceva ca si clerici, sa se cateriseasca.” (Ap 45); “Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau prezbiterul care a primit botezul ori jertfa ereticilor. Caci ce fel de impartasire are Hristos cu veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? (II Cor. 6, 15).” (Ap. 46).[/SIZE]
[SIZE=3]Aici, orice varianta am examina, va fi in defavoarea clericilor care au “dat binecuvantare”, au consimtit, ba chiar au si asistat, unii, la slujba copta de la Sfanta Ecaterina. Daca permiti sa se savarseasca in biserica “liturghia” eretica, se cheama ca o consideri slujire adevarata, altfel, ce cauta sa se faca in biserica? Daca n-o consideri slujire adevarata, si lasi sa se faca in biserica, se cheama ca ai consimtit la profanare in cunostinta de cauza, permitand sa se tina in biserica Dumnezeului adevarat o “slujba” mincinoasa, hulitoare. Nu altcineva, ci Mantuitorul Insusi a spus: “Cine nu este cu Mine, impotriva Mea este.” (Lc. 11, 23, Mt. 12, 30), nu se poate pretinde ca si ereticii, si paganii slujesc lui Dumnezeu, in cultul lor.[/SIZE]
[SIZE=3]Dupa cum se cunoaste, Sf Vasile s-a rugat impreuna cu poporul si usile bisericii nu s-au deschis pentru arieni, ci numai pentru ortodocsi. Sf Ioan Hrisostomul nu a ingaduit sa se dea arienilor biserica, raspunzandu-i generalului arian Gaina, care ceruse aceasta favoare in numele serviciilor aduse de el Imperiului ca si-a luat, deja, rasplata lumeasca, anume onorurile si averile cuvenite, si sa nu cuteze sa ceara “daruri dumnezeiesti pentru slujire lumeasca” (istorisirea intreaga, despre Sfantul Ioan si atitudinea pe care o avea fata de eretici se gaseste in viata sa, o editie foarte ingrijita si la indemana fiind cea publicata la Editura Bizantina, in 2007, intr-un volumas continand si acatistul si paraclisul Sfantului Ioan Gura de Aur).[/SIZE]
|
[continuare]
|