[MarinaAlca]

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parc-mi salta si acum inima de bucurie".
"....si satul Humulesti, in care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii, ca alte sate; si locurile care incunjura satul nostru inca-s vrednice de aminitire".
"Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile, si baietii satului, tovarasii mei din copilarie, cu cari, in zile geroase de iarna, ma desfatam pe gheata si la sanius, iar vara, in zile frumoase de sarbatori, cantand si chiuind, cutreieram dumbravile si luncile umbroase, tarinele cu holdele, campul cu florile si mandrele dealuri, de dupa cari imi zambeau zorile in zburdalnica varsta a tineretii".
"Intaiu si-ntaiu, am inceput a invata cruce-ajuta, dupa moda veche, la scoala din Humulesti, o chilie facuta cu cheltuiala satenilor, prin indemul si osardia parintelui Ioan Humulescu, care avea o mana de invatatura, un car de minte si multa bunatate de inima... "