Citat:
Īn prealabil postat de Anca-Miha
Marina, nu ne-ai scris impresiile tale despre Romania, de la ultima ta vizita in decembrie 2008. Cum ai gasit-o dupa o absenta mai indelungata? Caci cei care sunt in Romania nu vad schimbarile la fel ca unul care revine dupa un timp petrecut in strainatate.
Ce ti-a te-a impresiont in mod placut si ce nu ti-a placut?
|
"Eminescu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
Īn care luna īsi avea cuibar rotit.
Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batran,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara īn jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".
Dar fiindca auzeau mereu
Latrīnd la stīna lor cainii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.
Īn timpul care le ramīnea liber
Īntre doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor īnduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Barsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari romānesti.
Au mai existat si niste codri adīnci
Si un tīnar care vorbea cu ei,
Īntrebīndu-i ce se tot leagana fãrã vant ?
Acest tīnar cu ochi mari,
Cat istoria noastra,
Trecea batut de gīnduri
Din cartea cirilica īn cartea vietii,
Tot numarand plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care īi ieseau mereu fãrã sot.
Au mai existat si niste tei,
Si cei doi īndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Īntr-un sarut.
Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.
Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.