Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!
[continuarea postului precedent]
Citat:
7. Iată de ce smerenia noastră se întoarce către cel ce este desăvârșit în virtuți, Sfinția Voastră, ca și către marele apărător al Bisericii, către care privesc toți fiii casei lui Israel. Vă cerem să faceți să lumineze în fața tuturor focul dumnezeiesc care arde în inima Sfinției Voastre: astfel, aprinzându-vă făclia, ca arhiepiscop, veți arunca lumina mântuitoare peste toți cei rătăciți; și îi veți smulge pe aceștia din greșeala lor, aducându-i la credința care a umplut pământul.
[COLOR=black]8. Dogma purcederii de la Tatăl reiese în primul rând, după cum am văzut, din cuvintele Domnului (In. 15,26), fulger și tunet care întrece toată lumina. Să primească deci, cei ce Îl calomniază pe Duhul Sfânt spunând că purcede de la Fiul, acest cuvânt al Evangheliei, și să părăsească înșelarea și întunericul în care se zbat. Apoi vor putea, strălucind cu adevărata credință, să se adumbrească, împreună cu oamenii evlavioși, în adăposturile unde arde, cu strălucire neînserată, lumina ortodoxiei. Da, să îl respecte, în primul rând, pe Sfântul Ioan Teologul, Apostolul mistic, ce și-a rezemat capul de pieptul Mântuitorului, și care ne conduce în cunoașterea tainelor cerești, pe care le scoate ca dintr-un izvor (qu’il y a puisés); în sfârșit, să se roage ca să primească iertarea răzvrătirii lor împotriva Stăpânului, și împotriva Sfântului Ioan, cel mai mare teolog dintre Ucenici.[/COLOR]
[COLOR=black]Adepții dogmei purcederii Prea Sfântului Duh de la Tatăl și de la Fiul introduc în mod necesar două cauze și două principii; ei distrug astfel Monarhia – Unicitatea Principiului – în Sfânta Treime. Este limpede, de altfel, că dogma lor duce la predicarea, pe lângă prima dogmă, a unei dualități de cauze, a cărei unitate însăși se subdivide – această hulă să cadă pe capul lor! – în două principii.[/COLOR]
[COLOR=black]9. Pe de altă parte, dacă purcederea de la Tatăl este desăvârșită, pentru ce mai este nevoie de o a doua purcedere, din moment de Duhul primește deja, prin purcederea de la Tatăl, desăvârșirea absolută? Dacă, dimpotrivă, purcederea de la Tatăl este nedesăvârșită… dar cine va putea suporta o asemenea absurditate, în care cădem acceptând o astfel de ipoteză?[/COLOR]
[COLOR=black]În primul rând, cu adevărat, cel ce îndrăznește să facă o asemenea afirmație, acela introduce nedesăvârșirea în sânul Atotdesăvârșitei Treimi.[/COLOR]
[COLOR=black]Apoi, face ca, din două părți care sunt imperfecte în sine, să vină Duhul Care desăvârșește toate.[/COLOR]
[COLOR=black]Mai mult, se întâmplă chiar ca să facă din Duhul o ființă compusă, pentru că spune că a venit din două cauze, subliniind – o, limbă necurată și inimă spurcată – că Duhul purcede în mod nedesăvârșit din fiecare dintre cele două cauze![/COLOR]
[COLOR=black]Cei care sunt ținuți de această hulă, ar da bucuroși Duhului numele de fiu mai mic: și dacă își țin totuși limba, este de frica reacției pe care o vor avea oamenii evlavioși ; ei nu sunt mai puțin în favoarea acestei idei. Căci dacă Fiul a ieșit din Tatăl prin naștere și duhul a ieșit din Fiul prin purcedere, atunci Duhul este înjosit la rangul de fiu mai mic. Aceasta este o urmare inacceptabilă, dacă mai avem cea mai mică urmă de evlavie, și dacă mai vrem să fim considerați creștini.[/COLOR]
[COLOR=black]Și dacă harul lui Dumnezeu ne dăruiește competența necesară pentru o discuție teologică, nu am face o mare greșeală dacă am ignora această erezie și am neglija respingerea ei? Cum, deci, vom ocoli noi osânda care îi amenință pe hulitori?[/COLOR]
[COLOR=black]10. Pentru tine, iubite și cinstite ierarh, sfânt între sfinți, arată-le lor încă o dată, urmările dogmei lor absurde.[/COLOR]
[COLOR=black]Duhul purcede – în opinia lor – prin nașterea Fiului. Dar nașterea Fiului și purcederea Duhului de la Fiul Care Se naște sunt simultane; deci, față de Tatăl, și Duhul iese prin naștere la fel de bine ca și Fiul: pentru că Tatăl naște pe Fiul iar Duhul împreună-răsare cu Fiul născut.[/COLOR]
[COLOR=black]Căci dacă ieșirile Lor nu sunt simultane, ci Fiul Se naște într-un anumit moment, și e nevoie de un alt moment pentru purcederea Duhului de la Fiul – ei sunt reduși aproape cu totul la acest gen de invenții – rezultă cu necesitate că Duhul este mai tânăr decât Fiul, pentru că vine după nașterea Fiului…[/COLOR]
[COLOR=black]Dar dacă, dându-și seama de această primejdie, ei renunță la această prea evidentă teomahie, recad în cealaltă problemă dificilă, fiind obligați să recunoască pe Duhul născut, [în loc de Duhul purces].[/COLOR]
[COLOR=black]11. Am aflat chiar că îndrăznesc să îl atace pe Sfântul Pavel însuși, acest stăpân și Părinte al întregii lumi: ei invocă mărturisirea sa de om al lui Dumnezeu în sprijinul ereziei lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Iată argumentul lor. „Apostolul spune acestea: Dumnezeu a trimis pe Duhul Fiului Său, Care strigă în inimile noastre: Avva! Părinte!”[/COLOR]
[COLOR=black]Ei bine! Cei care își imaginează că găsesc în această frază a Sfântului Apostol o justificare a propriei lor neștiințe, trebuie să afle că însuși acest cuvânt al Sfântului Pavel, din care ei își fac scut, acesta însuși respinge cu cea mai mare putere erezia lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Iese din orice discuție faptul de a-l critica pe Sfântul Pavel sau propovăduirea sa; însă noi le reproșăm faptul de a fi falsificat cuvintele sale, în care tresaltă viața dumnezeiască. Pentru că lor nu le e rușine ca să pună pe seama lui cuvinte și gânduri pe care el nu le-a avut niciodată, și osânda pe care ei o îndreaptă înspre el, să cadă pe capul lor.[/COLOR]
[COLOR=black]Deci, ce spune acest om ceresc? Că Duhul Fiului este trimis de Tatăl. Foarte bine. Mărturisește deci și tu același lucru, cu Sfântul Pavel. Da, El este Duhul Fiului, pentru că[/COLOR]
[COLOR=black]- El nu este niciodată străin Fiului,[/COLOR]
[COLOR=black]- El nu Îl contrazice niciodată,[/COLOR]
[COLOR=black]- El nu așază niciodată altă Lege decât cea a Fiului,[/COLOR]
[COLOR=black]și, pe de altă parte,[/COLOR]
[COLOR=black]- El are aceeași esență și aceeași putere cu a Fiului,[/COLOR]
[COLOR=black]- El are aceeași voință și aceeași putere de decizie,[/COLOR]
[COLOR=black]- El este, față de Unul – Tatăl – în același raport de dependență ca și Fiul: Primul Se naște din Unul, Al Doilea purcede tot din El;[/COLOR]
[COLOR=black]și iată de ce Sfântul Pavel a zis că El este „Duhul Fiului”.[/COLOR]
[COLOR=black]Ei nu au deci altceva de făcut decât să păstreze această sintagmă și nimeni nu îi va acuza de erezie.[/COLOR]
[COLOR=black]Sfântul Pavel nu a zis: „El purcede de la Fiul”; ci unii vor să spună că a zis, aruncând calomnii asupra propovăduirii sale și făcându-se pe ei vinovați de erezie. Dacă ei cred că faptul de a-L numi „Duhul Fiului” înseamnă că purcede de la Fiul, atunci vor dogmatiza și faptul că Tatăl purcede pe Fiul, pentru că Tatăl este mereu numit „Tatăl Fiului”.[/COLOR]
[COLOR=black]Mai mult, interpretarea lor va face loc la o multitudine fără sfârșit de cauze și de purcezători ai Duhului: pentru că Îl numim, de asemenea, și „Duhul Înțelepciunii”, al „Cunoștinței” al „Puterii”, și al tuturor atributelor de acest fel care se cuvin Dumnezeirii.[/COLOR]
[COLOR=black]Dacă deci, sub pretextul că Îi atribuie Duhului toate aceste lucruri printr-un complement direct, ei susțin că Duhul purcede din ele; ei bine, putem spune atunci că avem de-a face cu niște minți foarte inteligente! Dar cum să nu vezi prăpastia acestei greșeli, abisul înfricoșător în care demersul lor „subtil”, îi face să cadă?[/COLOR]
[COLOR=black]12. Să luăm în considerare un alt aspect al dogmei lor; de aici vom vedea ieșind într-o zi, o altă blasfemie.[/COLOR]
[COLOR=black]Să presupunem că Duhul purcede de la Fiul, fără să fie nici anterior, nici posterior nașterii Fiului, pentru că aceste determinări temporare sunt cu totul excluse în Sfânta Treime.[/COLOR]
[COLOR=black]Duhul, să zicem, purcede simultan, dar și de la Unul și de la Celălalt: în același timp de la Tatăl și în același timp de la Fiul.[/COLOR]
[COLOR=black]Atunci, Cel purces va fi diferit în El Însuși, în funcție de Ipostasurile, de Persoanele care Îl purced. Vor fi deci două Duhuri în loc de unul, unul purcezând de la Tatăl și celălalt de la Fiul.[/COLOR]
[COLOR=black]Căci contrariul ar fi ceva cu totul monstruos și neobișnuit, pe care nu putem să-l vedem nicăieri, nici chiar la ființele care se reproduc prin naștere.[/COLOR]
[COLOR=black]Într-adevăr, este evident faptul că mai multe ființe care sunt persoane, pot să iasă din una și aceeași persoană. În schimb, ca o singură și aceeași ființă, o persoană unică, să iasă din principii diferite fără să păstreze în sine diversitatea persoanelor care au conceput-o, este un fenomen necunoscut și imposibil de exemplificat. Nici nașterea, nici alt mod de concepere, chiar superior nașterii, nu ne dau nici cel mai mic indiciu [că așa ceva ar putea fi posibil].[/COLOR]
|
[continuare in postul urmator]
|