[cristiboss56]

"Slava desarta schimba firea omului, ii strica caracterul si-l indeamna sa asculte cu repeziciune orice lauda pusa pe seama lui. Ea risipeste ostenelile si truda nevoitorului duhovnicesc si se face primejdie de moarte pentru comoara sufletului. Este inaintemergatoarea trufiei, naufragiu la tarm, furnica la treierat. Furnica asteapta sa se adune graul la seceris, la fel si slava desarta, asteapta sa se inmulteasca in suflet bogatia duhovniceasca. Furnica se bucura pentru ca va fura graul, slava desarta pentru ca va risipi bogatia duhovniceasca. Demonul deznadejdii se bucura cand se inmulteste rautatea, dar demonul slavei desarte, dimpotriva se desfata cand se inmulteste virtutea. Pentru ca poarta pe care intra primul este multimea ranilor sufletesti, in timp ce usa pe care patrunde al doilea este bogatia ostenelilor. Ia aminte si vei vedea slava desarta, nelegiuita, pastrandu-se vie pana la mormant in haine, in parfumuri, in infatisarile impunatoare si-n atatea altele. Asa cum soarele straluceste peste toate creaturile, la fel si slava desarta se bucura pentru fiecare nevointa a nnastra. Postind, ma slavesc in desert. Si cand inchei postirea, nu vreau sa ma arat altora, si din nou cad in slava desarta. Purtand haine frumoase, savarsesc acest pacat, schimbandu-le cu altele saracacioase, din nou ma mandresc. Ma biruieste si cand vorbesc si cand tac. Oricum ai arunca aceasta buruiana, ghimpele ei va ramane drept. Cel cuprins de acest pacat este tot omul care vrea sa le arate pe ale sale. Si postirea, si rugaciunea celui stapanit de slava desarta, raman fara plata, pentru ca pe amandoua le savarseste ca sa castige lauda oamenilor. "