[patinina34]

CUVÂNT ÎNAINTE

Între cărţile clasice, mult folositoare slujitorului Altarului Bisericii străbune, am găsit cartea Protopresbiterului Profesor Dr. Simeon Popescu.
Biserica noastră are multe şi preţioase cărţi de predici, începând cu Cazania lui Varlaam, care a fost cartea de învăţătură a Poporului Român şi până la cărţile ce au fost scrise în zilele noastre având ca autori pe Ilarion V. Felea, Pr. Ioan Bunea, Părintele Slevoacă, Arhim. Serafim Man de la Mănăstirea „Sfânta Ana“ din Rohia şi mulţi alţii, dar cartea aceasta a Prot. Prof. Simeon Popescu are o calitate aparte şi pe care o va descoperi fiecare slujitor al Sfântului Altar.
Cartea aceasta a apărut în anul 1905, dar nu este depăşită, nici în forma de exprimare, nici în idei, ci dimpotrivă, paginile ei sunt proaspete, vii şi de mare actualitate.
Despre această carte, arhiereul Dr. Veniamin Pocitan Ploieşteanul, care a scris şi o scurtă dar substanţială biografie a Protopresbiterului Simeon Popescu, a spus: „Explicarea Evangheliilor duminicale şi ale sărbătorilor împărăteşti, scrisă pentru seminarişti şi pentru preoţi în genere, n-ar trebui să lipsească din biblioteca oricărui cleric, ea fiind admirabilă pentru predici. Ea cuprinde un vast material de cunoştinţe care stă la dispoziţia clericului ce voieşte să se adape din izvorul cel pururea curgător al învăţăturilor scoase din Sfintele Evanghelii“.
Vorbind despre Sfânta Evanghelie pe care în această carte a tâlcuit-o în mod strălucit, el spunea: „Creştinii au privit Sfintele Evanghelii cu cea mai profundă evlavie, considerându-le ca fiind izvorul tuturor bunătăţilor de care Dumnezeu îi face părtaşi. Dacă poporul arată atâta sentiment de respect către Sfânta Evanghelie, cu atât mai mult trebuie să arate preotul, vorbind întotdeauna cu cel mai mare respect faţă de această Sfântă Carte şi de dumnezeiescul ei cuprins şi niciodată, în nici o împrejurare, nu-i este permis a pune mâna pe ea fără a se închina şi a o săruta cu respectul şi cu evlavia cuvenită“ (pag. 15).
Astfel, Simeon Popescu, fiind pătruns de adâncă evlavie şi de mare credinţă faţă de Sfânta Evanghelie, a tâlcuit-o limpede şi profund ca nimeni altul, parcă, de aceea am considerat că facem un preţios serviciu tuturor celor ce doresc să cunoască dar să şi vestească Cuvântul lui Dumnezeu în ziua de astăzi.
Cartea aceasta nu are nevoie de recomandarea noastră. Ea singură se va impune în faţa tuturor celor ce se vor osteni să o deschidă şi să o folosească ca pe un preţios instrument de lucru în lucrarea deosebit de importantă de a cunoaşte şi de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu.
Protopresbiterul şi profesorul Dr. Simeon Popescu s-a născut în localitatea Râpa de Jos, comitatul Turdei, cum se exprima biograful lui, la 6/18 august 1848. După ce şi-a terminat gimnaziul cu „eminentia“ şi „valde bonum“, a continuat studiile superioare de teologie la Sibiu. A fost trimis la Universitatea din Lipsca unde a studiat teologia şi filozofia între anii 1874-1877, încununându-se cu diploma de doctor în teologie şi filozofie (la 20 iunie 1877).
Întorcându-se la Sibiu, a primit diferite însărcinări între care aceea de profesor, pe care a îndeplinit-o cu multă râvnă. A lucrat ca profesor şi la Bucureşti, fapt care l-a ridicat în rândul celor mai buni dascăli pe care i-a avut şcoala românească, ceea ce l-a făcut şi pe Arhimandritul Iuliu Scriban să spună: „În învăţământul religios am avut un mare om, pe Simeon Popescu“.
A trăit până în ziua de 11 februarie 1919, când şi-a dat obştescul sfârşit, fiind în vârstă de 71 de ani, şi a fost înmormântat în cimitirul „Sfânta Vineri“ din Bucureşti la 13 februarie 1919.

†JUSTINIAN

Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

Baia Mare, 28 mai 1997.


Preot Simeon Popescu - Predici Duminicale