[patinina34]

Una din condiţiile de căpetenie pentru întrebuinţarea bună a timpului de şcoală este şi imitarea Apostolilor în conduita lor pe timpul pregătirii pentru apostolat. Pe ei îi vedem veşnic nedespărţiţi de Învăţătorul lor, pururea respectuoşi în cel mai înalt grad, cu cea mai mare băgare de seamă la tot ce El face şi vorbeşte şi cerând lămuriri în chestiunile pe care ei nu le înţeleg. Absenţele de la cursuri, distracţia şi lipsa de atenţie în timpul cursurilor, indiferentismul pentru chestiunile neînţelese, lasă tot atâtea goluri în pregătirea viitorului candidat la preoţie; iar golurile neîmplinite îl fac nevrednic de apostolatul pe care el îl doreşte nu din firească înclinaţie, nu condus de dorul de a-şi servi neamul şi Biserica, şi, deci, a contribui la mărirea lui Dumnezeu, ci din speculă, din interes de căpătuială. Un astfel de elev îşi prepară o carieră plină de nemulţumiri şi de nenorociri, care îl aşteaptă la fiecare pas să-i amărască viaţa şi să-l facă nefericit. Pentru un astfel de viitor candidat preoţia are să fie o sarcină insuportabilă, care, făcându-l nefericit pe această lume, îi pregăteşte pieirea pentru lumea, pentru viaţa viitoare.
Din contră, cel ce întrebuinţează bine timpul de pregătire, câştigă destoinicia necesară pentru frumoasa-i carieră, a cărei sarcină lui îi este uşoară, căci se simte devotat ei, una cu ea, şi, deci, poate uşor şi vesel urma pe Hristos. Acestui fel de candidaţi din toate timpurile le zice Mântuitorul „Luaţi jugul Meu peste voi... că jugul Meu este bun şi sarcina Mea uşoară“ (Matei 11, 29).
În general: fiecăruia din noi Mântuitorul Hristos îi zice zilnic: „vino după Mine!“. Noi Îi auzim glasul, este glasul clopotului care ne cheamă la rugăciune, la meditaţii sfinte. Şi, cum Apostolii, voind şi pe sine să se lumineze şi să se mântuiască, îndată şi-au părăsit ocupaţiile de pe mare şi I-au urmat Lui – aşa şi noi, dacă voim să ne luminăm simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind în casa sufletului nostru, ca să ne cureţe şi să ne mântuiască: să părăsim ocupaţiile noastre de pe marea cea înviforată a acestei vieţi materiale şi să alergăm la Dânsul cu evlavie, să-L rugăm cu osârdie ca să ne ajute la tot ce este bun şi folositor nouă şi fraţilor noştri; să-I ascultăm învăţăturile şi să ne conformăm lor: să facem „voia Lui“.