Consider drept laudabila initiativa infiintarii acestui topic, cu atat mai mult cu cat in mediile stiintifice se sustine, pe baza unor dovezi a caror obiectivitate lasa uneori de dorit, ipoteza potrivit careia steaua de la Betleem nu reprezinta un fenomen supranatural, ci un fenomen natural. Redau mai jos continutul unui articol, pe aceasta tema, al parintelui Napoleon Nicolae Dabu.
Steaua Craciunului
Recent lumea intreaga a luat cunostinta de o asa-zisa descoperire stiintifica a unor astronomi australieni, care sustin ca detin un software (program de calculator) capabil sa recreeze cu fidelitate pozitia oricarui corp din univers, la orice data din ultimele mii de ani.
Pe baza acestui program de calculator, astronomi si cercetatorii australieni, in frunte cu Dave Reneke (redactor sef la revista Australia’s Sky & Space Magazine), au facut o seama de afirmatii in legatura cu steaua care i-a calauzit pe "magii de la Rasarit" (Matei 2, 2) spre pestera din Betleemul Iudeii.
1. In primul rand ei sustin ca programul recunoaste prezenta pe bolta cerului a unui astru neobisnuit in intervalul de timp 3 i. Hr. si 1 d. Hr.
2. Acest astru, insa, nu este unul de sine, nu are propria identitate asa cum o au stelele sau planetele din sistemul nostru solar, ci specialistii sustin ca ar fi o aliniere a planetelor Jupiter si Venus, fapt care ar fi dus la un plus de intensitate luminoasa.
3. Data la care s-a produs aceasta conjunctie Jupiter-Venus ar fi 17 iunie, ceea ce ar duce la infirmarea zilei de 25 decembrie, ca data a Nasterii Domnului Iisus Hristos .
4. Cercetatorul David Reneke a facut, de asemenea, doua afirmatii:
a. "Nu decretam ca este cu siguranta vorba despre steaua Craciunului, dar este cea mai plauzibila explicatie stiintifica din cate s-au formulat pana in prezent."
b. "25 decembrie este o data arbitrara pe care am acceptat-o, dar nu inseamna ca atunci s-a intamplat neaparat evenimentul, iar aceasta nu este o incercare de a defaima religia. De fapt chiar o sustine, aratand ca a existat intr-adevar un obiect stralucitor in acea vreme pe cerul Estului."
Cum trebuie sa privim rezultatul muncii acestor astronomi australieni?
In primul rand ei sunt de acord cu revelatia divina cuprinsa in Sfanta Scriptura (Matei 2, 2-10) atunci cand afirma ca pe bolta cereasca a aparut un astru neobisnuit. Ei se despart de cuvintele Scripturii atunci cand identifica acest astru cu conjunctia dintre Jupiter si Venus, sustinand ca "steaua de la Rasarit" nu are propria identitate, asa cum gasim in revelatia divina. Faptul ca steaua are propria identitate, ca este semnul providentei divine, se intemeiaza pe versetele 2, 7, 9 si 10 din capitolul al II-lea al Evangheliei dupa Sfantul Apostol Matei. Verbele folosite de evanghelistul Matei pentru a desemna activitatea stelei de la Rasarit - a se arata, a merge, a veni, a sta deasupra - demonstreaza faptul ca astrul are o identitate proprie, ca este semnul vointei si al puterii divine, care poate interveni providential in interiorul universului, fara sa-i afecteze structura sau evolutia.
In al doilea rand, astronomii australieni sustin ca data la care s-a produs aceasta conjunctie dintre Jupiter si Venus ar fi 17 iunie si astfel Craciunul nu este celebrat corect, "25 decembrie fiind o data arbitrara".
Aici vom da doua raspunsuri. Primul este legat de afirmatia cercetatorilor australieni, care afirma ca "nu decreteaza ca este cu siguranta vorba despre steaua Craciunului, dar ca este cea mai plauzibila explicatie stiintifica…". Deci daca ceea ce au descoperit este dubitabil, atunci nu avem nicio certitudine si astfel ceea ce dumnealor sustin este numai o ipoteza, la fel ca toate ipotezele care sustin ezoterismul contemporan, alimentat de ilustri anonimi creatori de romane pseudo-crestine sau de emisiunile anticrestine ale unor trusturi media specializate in stiinta si tehnica. Totodata este nevoie de timp ca programul (softul) dumnealor sa fie recunoscut si de alti cercetatori, oameni de stiinta, organizatii si institutii internationale.
Al doilea raspuns se refera la data Craciunului: 25 decembrie. Este foarte adevarat ca in Biserica primara toate sarbatorile gravitau, putem spune asa, in jurul sarbatorii Pascale, in jurul Mortii si Invierii Domnului Iisus Hristos (sarbatoarea Nasterii fiind de origine mai noua). Originea mai noua, cum spune parintele Ene Braniste in Liturgica Generala (pag. 157), nu inseamna ca Nasterea Fiului Domnului nu s-a celebrat cu o data fixa. Din contra, dovezile traditiei cuprinse in operele Sfintilor Parinti si ale scriitorilor bisericesti atesta faptul ca "in Apus cel putin de prin sec. III, Nasterea Domnului se serba, ca si azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi traditii, dupa care recensamantul lui Cezar August, in timpul caruia Sf. evanghelist Luca ne spune ca s-a intamplat Nasterea Domnului (Luca II, 1 s.u.), a avut loc la 25 decembrie 754 ab Urbe condita (de la fundarea Romei).
Dupa Sf. Ioan Gura de Aur, traditia aceasta este foarte veche la Roma si acolo, spune el, Nasterea Domnului s-ar fi serbat de la inceput la 25 decembrie. Cam acelasi lucru afirma, putin mai tarziu, si Fericitul Ieronim, intr-o cuvantare tinuta de el la Ierusalim, in ziua de 25 decembrie; convingerea ca in aceasta zi S-a nascut Hristos, spune el, este veche si universala. De asemenea, dupa Fericitul Augustin, consensul Bisericii fixeaza ziua nasterii Domnului in ziua a opta a calendelor lui ianuarie (25 decembrie). Dar ceea ce este sigur este ca in Rasarit, pana prin a doua jumatate a secolului IV, Nasterea Domnului era serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, adica la 6 ianuarie; aceasta dubla sarbatoare era numita in general sarbatoarea Aratarii Domnului. Practica rasariteana se intemeia pe traditia ca Mantuitorul S-ar fi botezat in aceeasi zi in care S-a nascut, dupa cuvantul Evangheliei, care spune ca, atunci cand a venit la Iordan sa Se boteze, Mantuitorul avea ca la 30 ani (Luca III, 23). De fapt insa, atat in Orient cat si in Occident Nasterea Domnului a fost serbata de la inceput la aceeasi data, in legatura cu aceea a solstitiului de iarna, numai ca orientalii au fixat-o, dupa vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe cand Apusul, in frunte cu Roma, a recalculat-o, fixand-o in functie de data exacta la care cadea atunci solstitiul, adica la 25 decembrie.
Se considera ca sarbatoarea Nasterii s-a despartit pentru prima data de cea a Botezului, serbandu-se la 25 decembrie, in Biserica din Antiohia, in jurul anului 375, apoi la Constantinopol in anul 379, cand Sf. Grigorie de Nazianz a tinut cu acel prilej celebra predica festiva, care va servi mai tarziu ca izvor de inspiratie imnografului Cosma de Maiuma la compunerea canonului Nasterii (Hristos Se naste, slaviti-L ! Hristos din ceruri, intampinati-L !… ) (Preot Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala, pag. 158-159).
Cat priveste fixarea Nasterii Domnului la data de 25 decembrie de catre Biserica, "s-a avut in vedere, probabil, si faptul ca mai toate popoarele din antichitate aveau unele sarbatori solare care cadeau in jurul solstitiului de iarna (22 decembrie), sarbatori care erau impreunate cu orgii si petreceri detantate si pe care Craciunul crestin trebuia sa le inlocuiasca" ( cultul zeului oriental Mitra - zeu al soarelui, 22-23 decembrie; Saturnaliile - sarbatoare inchinata lui Saturn si Juvenaliile - sarbatoarea copiilor, celebrate in aceeiasi perioada a solstitiului de iarna).
Asadar data Craciunului, a Nasterii Domnului nu este una relativa, arbitrara, ci una tinuta de catre crestini de la inceputul istoriei Bisericii. Faptul ca aceasta data de 25 decembrie a primit consensul tuturor crestinilor este evident in asumarea de catre fiecare biserica locala a acestei date pana in zilele noastre.
|