[patinina34]

[SIZE=3]Cântarea a 5-a[/SIZE]


[SIZE=3]Doamne, _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]„Fie vouă după credinţa voastră!“, ai spus orbi­lor care Te rugau să le dăruieşti vederea, Mântui­torule, şi ochii lor s-au deschis, iar ei s-au umplut de bucurie. Nu după puţina noastră credinţă, ci după dragostea Ta de oameni să vină tămădu­irea acestui copil, ca să-Ţi mulţumească şi să Te slăvească.[/SIZE]

[SIZE=3]Doamne, _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]Nu Dumnezeu a creat boala şi moartea, ci omul iubitor de patimi le-a ales. Nu Dumnezeu e de vină pentru suferinţele noastre, El însă rânduieşte cu milostivire izbăvirea noastră de chinu­rile veşnice. Cine este omul să cârtească împo­tri­va Celui ce a făcut cerul şi pământul? [/SIZE]

[SIZE=3]Slavă _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]Sfinte Ioane Botezătorule, care din tinere­ţea ta ai lepădat bucuriile acestei lumi şi ţi-ai trăit via­ţa în nevoinţă, ocroteşte-l pe acest copil şi ajută-l să rabde cu credinţă orice încer­cări pe care le îngăduie Bunul Dumnezeu.[/SIZE]

[SIZE=3]Şi acum _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]Preasfântă Fecioară, dacă durerea va birui acest copil şi-l va arunca în mlaştina deznă­dejdii, tu să-l ridici degrabă şi să-i alini sufe­rinţele, aco­perindu-l cu darul tău.[/SIZE]

[SIZE=3]Cântarea a 6-a[/SIZE]


[SIZE=3]Doamne, _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]„Doamne, dacă voieşti, poţi să mă cură­ţeşti“, a spus leprosul închinându-se Ţie. Aşa şi noi, Doam­ne, credem că dacă e voia Ta, acest copil va primi grabnică tămăduire.[/SIZE]

[SIZE=3]Doamne, _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]„Vreau, curăţeşte-te“, i-ai spus leprosului, şi s-a tămăduit. Dulce glas, preadulci cuvinte! Cine oare nu va cădea în faţa puterii Tale, ştiind că Tu eşti singurul care dai adevărata tămăduire?[/SIZE]

[SIZE=3]Slavă _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]Sfinte Steliane, nu ştim să ne rugăm ţie cu cre­dinţa celor care s-au rugat şi care au văzut mai apoi lucrarea minunilor tale, dar îndrăz­nim a cere ajutorul tău, ştiind că mult îi iubeşti pe copii şi eşti mare ocrotitor al acestora. [/SIZE]

[SIZE=3]Şi acum _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]O, Maică Preasfântă, am auzit minunile tale şi m-am bucurat! Am auzit milele tale şi sufletele noastre întristate au primit alinare! Am crezut în ajutorul tău şi niciodată nu ne-ai lăsat ruşinaţi! Lăudată să fii în vecii vecilor![/SIZE]

[SIZE=3]Cântarea a 7-a[/SIZE]

[SIZE=3]Doamne, _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]„De ce vă tulburaţi şi plângeţi, copila n-a mu­rit, ci doarme“, ai spus, Hristoase, celor ce plân­geau moartea fiicei lui Iair, mai-marele sinagogii, dar ei s-au îndoit că o vor mai vedea vie, neştiind cine era Cel care le vorbea. Să nu vină peste noi duhul necredinţei şi al îndoielii în puterea Ta, Doamne, ca să nu fim ruşinaţi de necuratul diavol.[/SIZE]

[SIZE=3]Doamne, _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]„Fiică, ţie îţi zic, scoală-te“, ai spus, apucând-o de mână, şi copila a prins viaţă. Precum ai ridicat-o pe ea din adâncurile morţii, aşa să ridici şi sufletul acestui copil spre pocăinţă dacă vreodată, din lu­cra­rea diavolului, va cădea în adâncul păca­tu­lui.[/SIZE]

[SIZE=3]Slavă _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]Sfinte Ierarhe Nicolae, cum ai purtat de grijă celor trei fiice ale omului cel greu încercat de să­ră­cie şi le-ai izbăvit de păcatul pier­zător de su­fle­te, aşa să porţi de grijă şi acestui copil, ferindu-l de toată boala sufletească şi trupească.[/SIZE]

[SIZE=3]Şi acum _ _ _[/SIZE]

[SIZE=3]Mare e tristeţea ta, Născătoare de Dumne­zeu, când fiii tăi după dar cad în mrejele păcatului. Ve­ghează ca o mamă asupra acestui copil, ca nu cum­va să-şi întineze sufletul, ci să crească sub îndru­mările tale pe căile bine plă­cute lui Dumnezeu.[/SIZE]