[patinina34]

SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN

Că cu cât sufletul decât trupul, cu neasemânare este mai bun, şi întru multe şi prea mart cu totul este mai deosebit, şi mai cinstit, pre atâta sunt faptele bune cele suf1eteştt, şi mai ales cele următoare de Dunînezeît, şi cu nume Dumnezeesc numite sunt, decât faptele bune cele trupeşti. Şi împrotivâ să cade a înţălege şi pre răutăţile cele sufleteşti, cum că sunt mai rele şi mai mari, decât patimile cele trupeşti; şi cum că şi întru Iucrările cele dintru dânsele, şi întru câştigarea muncilor să deosebesc, mâcar deşi cei mulţt nu ştiit cum, aceasta tăinuindu-se fuge. Fiindcă de beţie adecă, şi de curvie, şi de prea curvie, şi de furtişag, şi de cele asemenea acestora, să sflesc, şi să tem şi fug, saît le pedepseşte, căct multora, dintru ceea ce se vede, sunt greţoase şi urâte; Iară către cele care decât acestea, sunt cu mult mai rele, şi mai grele, adecă patimile cele sufleteşti; care şi întru aşezarea dracilor aduc, şi către vecinica muncă cea gătită acestora, celor ce fără de îndreptare să ţin de ace stea, şi cu nedurere şi cu nesimţire să află. Către pizmă zic, şi către Pomenire de ră0, şi către răutate şi viclenie, şi către nesimţire, şi către „rădăcina tuturor relelor, adecă, către iubirea de argint” dupre Apostolul (1 Timot. 6. 10) ~‚ şi către cele asemenea acestora.
Ci acestea adecă aşa, dupre cum cu prostime ne-am aflat întru învâţătură, le-am alcătuit, lesne cuprins şi înţăles, şi descoperit desemnând cuvântul cel pentru faptele bune şi pentru patimi. Ca cu lesnire să poată cineva a desluşi, şi a cunoaşte, despărţirea acestora şi deosebirea, prin luminarea cea cu de-amăruntul Facută cea pentru acestea. Că pentru însuşl aceasta împistrit şi în multe feluripre fleştecarele Ie-am alcătuit, ca nici un chip de-ar fl cu putinţă, de faptâ bună, saă de răutate, sâ nu rămâie necunoscut. Şi în ce chip pre acelea, adecă cu osârdie către înşine să le tragem, pre faptele bune adecă, şi mai ales pre cele sufleteşti, prin care şi la Dumnezeă ne apropiem; iar despre răutate şi foarte abătându-ne să fugim. Că fericit este cu adevărat, cela ce caută fapta cea bună, şi pre aceasta o lucrează, şi carele ce este faptă bună cu osârdie cearcă, ca printr-însa să se apropie la Dumnezeit, şi cu Acesta prin minte să se împreuneze. Că acestuia i să dă chear pricepere, şi bârbăţie, înţălepciune, cunoştinţă nemincinoasă, şi bâgăţie nejăfuită, ca adecă prin fapta bună cea Iucrătoare, către privirea Făcătorului să se suie. Iar fapta bună, şi voitoare să numeşte. Căci cu alegerea şi cu sineşi voirea, voeşte să facem noi pre cel bun, nu Fară de voe şi cu de-a sila. Iarâ pricepere să zice, căct aduce în minte pre cele folositoare.
Şi de voeşti să adăogăm puţin 1a prostul acesta cuvânt al meît, ca o pecete de aur, şi pentru cel dupre chipul şi dupre asemănare Facut, adecă pentru cel prea cinstit decât toate zidirele lui Dumnezeit, omul jivina cea gânditoare, şi dupre asemănarea lui Dumnezeît. Dupre chipul (adecă lut Dumnezeit) să zice tot omul, adecă dupre vrednicia minţii, şi dupre a sufletului; adecă, dupre necuprinderea, dupre nevederea, dupre nemurirea, şi dupre de sineşi stăpânirea. Aşa cu adevărat şi dupre stăpânire, şi dupre naşterea de fli şi dupre facerea de zidirt. Iară dupre asemănare este, dupre cuvântul faptei bune, şi dupre faptele acestea care sunt cu nume Dumnezeesc numite, şi de Dumnezeit următoare. Adecă, dupre a fi cu iubire de oament câtre cet de un neam, a fl îndurat, şi a milui, şi a iubi pre cel împreună rob; a arăta toată milostivirea în împreună pătimirea. „Că faceti-vă zi ce, Hristos Dumrtezeul nostru, desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc desăvârşit este” (Mat. 5.48) “. Şi pre adecă, cea dupre chip, tot omul o are; că necăite sunt darurile luI Dumnezeă. Iară pre cea dupre asemănare, rari, şi singuri, cei îmbunătăţiţi şi Sftnţi şi caril pre bunătatea lui Dumnezeit dupre cât este cu putintă oanienilor, o urmează.
De a căruia prea bună iubire de oamenl (dea Dumnezeo) să ne învrednicim şi noi, după ce bine îi vom plâcea Lui prin faceri de bine, şi după ce următori ne vom face, at celor ce din veac, bine a0 plăcutluiHristosDumneze0.CăaLuiestemila,şiLutisăcu vinetoatăslava,cinsteaşiînchinăciunea,
împreună cu cel fără de început a Lut Părinte, şi cu prea SFantul şi Bunul,
şi de viată Făcătorul Iui Duh, acum şi de-a pururea, şi în vecit vecilor
AMIN.

Epistola întâia către 7îmotei a Sfântului Apostol Pavel, 6, 1 O: “Că iubirea de argint este rădăcina tuturor reielor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri”.
Sfânta Evanghelie după Matei, 5, 48: “Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este”.