[patinina34]

29 Întors-a apele lor în sînge şi a omorît peştii lor.
Că nu a prefăcut numai vopseala apelor, ci şi însuşi felul gustului lor, cît toate neamurile de peşti au pierit.[COLOR=#800080][1][/COLOR]
30 Scos-a pămîntul lor broaşte în cămările împăraţilor lor.
Că, de vreme ce Egiptenii i-au aruncat pe pruncii Evreilor în rîu, a schimbat apa rîului în sînge, mustrînd şi pedepsind uciderea făcută întru dînsul, şi a făcut a izvorî de acolo broaşte, care se tîrau asemenea pruncilor ucişi, şi năvăleau asupra caselor lor şi ajungeau pînă la înseşi cămările împăratului şi intrau.[COLOR=#800080][2][/COLOR]
31 Zis-a, şi au venit muşte cîineşti şi viespi întru toate hotarele lor.
Că lucrurile au urmat cuvintelor zise: şi îndată - Dumnezeu poruncind, iar Moisi doar grăind - muştele cele cîineşti şi viespile umpleau pămîntul, netrecînd peste hotarele egipteneşti, nici aducînd vătămare asupra altor oameni, ci aducînd certarea asupra împotrivitorilor lui Dumnezeu.[COLOR=#800080][3][/COLOR]Că asta însemnează acest „în toate hotarele lor”, în loc de: Era cu putinţă a vedea că nici un lucru ca acesta nu se făcea afară de hotarele Egiptenilor.
32 Pus-a în ploile lor grindină, foc de tot arzînd în pămîntul lor.
33 Şi a bătut viile lor şi smochinii lor, şi a sfărîmat tot lemnul hotarului lor.
Pentru că norii au schimbat obişnuitele lor chinuiri de naşteri, şi în loc de ploi au născut grindină şi trăsnete; şi împreună cu grindina se aduceau şi cădeau săgeţi. Şi firi împotrivnice una alteia, apă şi foc, una pe alta nu vătăma: că nici focul nu topea apa cea îngheţată a grindinei, nici apa nu stingea văpaia, ci, lepădînd fireasca luptă, împreună-glăsuită şi unită aduceau pedeapsa asupra Egiptenilor şi mustrau fierimea acelora, că, oameni fiind, nu se cucerniceau de fire, ci amar îi sileau să robească pe cei de o fire cu dînşii. Şi pentru aceasta viile, şi smochinii lor şi celelalte neamuri de saduri se stricau cu totul de dînsele.[COLOR=#800080][4][/COLOR]
34 Zis-a, şi a venit lăcustă şi omidă cărora nu era număr,
35 şi au mîncat de tot toată iarba în pămîntul lor şi au mîncat tot rodul pămîntului lor.
Prin grindină şi prin foc, a stricat pomii, iar cu lăcustele şi cu omidele - bălţile, livezile, ţarinile, că nu numai rodul, ci şi iarba lor au cheltuit-o.[COLOR=#800080][5][/COLOR]
36 Şi a bătut pe tot cel întîi-născut în pămîntul lor, pîrga a toată osteneala lor.
Rana aceasta a adus-o mai pe urmă asupra Egiptenilor, după care aceia i-au silit pe Iudei să iasă, că toată casa se umpluse de plîngeri şi de tînguiri după ce toţi cei întîi-născuţi au primit moarte grabnică.[COLOR=#800080][6][/COLOR]Pentru că a adus rana asupra celor mai doriţi, cu mai amare chinuiri împungînd pe cei ce se aflau fără de durere şi de simţire către ranele mai dinainte.
37 Şi i-a scos pe dînşii cu argint şi cu aur,
Că, de vreme ce Egiptenii nu le dădeau voie Evreilor a-şi lua averile, lîngă acestea ei au luat şi bogăţia Egiptenilor, luînd aurul şi argintul ca pe oarecare plată pentru acea cumplită robie.[COLOR=#800080][7][/COLOR]Că Dumnezeu nu a poruncit să se facă acest lucru cu nedreptate, ci pedepsindu-i pe asupritori şi mîngîindu-i pe cei asupriţi.
şi nu era întru seminţiile lor bolnav.
Pentru că nu erau ispitiţi şi supăraţi de rănile şi bătăile aduse asupra Egiptenilor.
38 Veselitu-s-a Egiptul întru ieşirea lor, căci căzuse frica lor peste dînşii.
Şi aşa s-au înfricoşat cu feluritele pedepse, încît au socotit slobozenia Evreilor drept facere de bine a lor.
39 Întins-a nor spre acoperire lor, şi foc ca să lumineze lor noaptea.
Pentru că, ziua, norul acesta se făcea lor cort şi oprea supărarea razelor soarelui, iar noaptea, făcîndu-se lor în chipul focului, le dăruia trebuinţa luminii.
40 Cerut-au, şi au venit cîrstei[COLOR=#800080][8][/COLOR], şi cu pîine cerească i-a săturat pe dînşii.
Că, de vreme ce au poftit cărnuri, le-a dat lor vînat de păsări; şi, avînd trebuinţă de pîini, din cer le-a dat lor pe acestea, nu ploaie dăruind prin nori, ci însăşi hrana.
41 Desfăcut-a piatra, şi au curs ape, şi au curs rîuri în locurile cele fără de ape.
Iar setea lor a vindecat-o cu prea-slăvite naşteri şi izbucniri ale pietrei, că a poruncit să izvorască rîuri în pămînt fără de apă şi lipsit de umezeală. Iar „rîuri” numeşte izvoarele apelor ce au izbucnit din piatră.
42 Că Şi-a adus aminte de cuvîntul cel sfînt al Său, cel către Avraam robul Său.
43 Şi a scos pe norodul Său întru bucurie, şi pe cei aleşi ai Săi întru veselie.
Şi i-a împărtăşit pe dînşii de toate acestea împlinindu-Şi făgăduinţele făcute către Avraam.