[patinina34]

12Şi va fi viu, şi se va da Lui din aurul Arabiei,
În loc de „Arabiei”, ceilalţi tălmăcitori au pus: „Savvei”. Însă şi una, şi alta, mai-nainte vesteşte darurile care se aduc Lui de la toţi împăraţii şi barbarii. Iar „va fi viu” înseamnă: De-a pururea va rămîne şi va fi viu.
şi se vor ruga pentru Dînsul totdeauna, toată ziua bine Îl vor cuvînta pe Dînsul.
Şi neîncetat Îl vor lăuda pe Dînsul, vor lăuda şi pe Tatăl Lui, printr-Însul luînd pricinile cîntării de laudă, pentru că acest „se vor ruga pentru Dînsul” se aseamănă cuvîntului apostolesc care zice: „Mulţumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos, prin Care am dobîndit aducere către Tatăl.” Deci, prin Hristos, toţi se vor ruga Tatălui şi Îl vor lăuda pe El pentru bunătăţile făcute către dînşii de Fiul. Îl vor lăuda încă şi pe Fiul, ca cei ce de la Dînsul au primit acestea.
13Fi-va întărire pe pămînt peste vîrfurile munţilor.
El - zice - va întări, şi va propti pe cei ce au crezut întru Dînsul şi îi va arăta înalţi şi ridicaţi sus, ca cei ce stau întru vîrfurile munţilor. Încă şi Domnul a zis aceasta ucenicilor Săi: „Nu poate cetatea să se ascundă stînd deasupra muntelui, nici nu aprind făclia şi o pun pe dînsa sub obroc, ci în sfeşnic, ca să lumineze tuturor celor din casă.”
Prea se va înălţa mai presus decît Libanul rodul Lui.
Fiindcă a vorbit de munţii cei înalţi, după cuviinţă a adus în mijloc pomenirea Libanului, fiindcă este mai prea-înalt decît munţii Palestinei. Şi zice că învăţătura Lui, şi descoperitorii şi propovăduitorii acesteia se vor face mai înalţi şi mai strălucitori decît Libanul.
Şi vor înflori din cetate ca iarba pămîntului.
Deci credincioşii Lui vor odrăsli rodul acesta, iar Iudeii, ce n-au crezut, se vor asemăna ierbii ce răsare şi îndată se strică şi piere.
17 Fi-va numele Lui binecuvîntat în veci, mai-nainte de soare rămîne numele Lui.
Acest „binecuvîntat” nu se află la nici un tălmăcitor, nici în Exapla, nici la Evrei.
Prin prepoziţia „mai-nainte” arată că El este mai de demult decît soarele şi decît luna, dar nu aşa prost „mai-nainte de soare rămîne”, ci „mai-nainte de neamul neamurilor”. Am văzut că pe acest „neamul neamurilor” l-a pus şi la lună, şi la soare, iar acestea sînt de o vreme, făcîndu-se deodată, după cum a zis Dumnezeu: „Facă-se luminători pe tăria cerului! Şi a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari.” Aşadar, dacă a fost „mai-nainte de luna neamului neamurilor”, apoi cu adevărat a fost şi mai-nainte de soare.
Şi se vor blagoslovi întru El toate seminţiile pămîntului,
Aici, a pomenit făgăduinţa către Avraam, şi către Isaac şi către Iacov, că acestor trei Patriarhi le-a făgăduit Dumnezeu că se vor blagoslovi „toate neamurile pămîntului” sau, alteori: „seminţiile pămîntului”. Aceasta a zis-o şi Fericitul Pavel, tîlcuind: „Lui Avraam i s-au zis făgăduinţele şi sămînţei lui. Nu zice: «sămînţelor lui», ca pentru mulţi, ci ca pentru unul: «sămînţei lui», care este Hristos.” Încă şi întru Epistola către Evrei: „Că nu a luat firea Îngerilor, cu adevărat…”, şi celelalte. Pentru acest lucru mai-nainte vesteşte şi Psalmul acesta, zicînd că printr-Însul se vor blagoslovi toate seminţiile.
toate neamurile Îl vor ferici pe El.
Proorocescul cuvînt le-a vorbit pe acelea ca pentru un om, iar pe acestea ca pentru Dumnezeu, că aflăm acest nume, „fericit”, alăturat lui Dumnezeu: „Fericit este şi singur Stăpînitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Cel ce singur are nemurirea, Care locuieşte întru lumină neapropiată.” Deci zice: Toate neamurile Îl vor ferici pe El şi Îl vor numi vrednic de laudă.
Apoi, învăţîndu-ne mai descoperit dumnezeirea Lui cea ascunsă, Proorocul a adăugat:
18 Bine este cuvîntat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce singur face minuni!
Acesta - zice - este Însuşi Cel proorocit, Care va săvîrşi facerile de minuni mai-nainte zise, Dumnezeul lui Israil şi Stăpînul tuturor.
19 Bine este cuvîntat numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului!
De aceea se cuvine să fie lăudat El de toţi, pentru că - deşi nu cunoaştem firea Lui, ce este neajunsă - totuşi am învăţat mîntuitorul Lui nume.
Şi se va umple de slava Lui tot pămîntul: Fie, fie!
Împlinindu-şi proorocia, spune din nou ceea ce a proorocit de multe ori prin tot Psalmul, făcînd înainte-grăirea mai întemeiată: şi zice că Hristos va fi arătat şi cunoscut în tot pămîntul ca Dumnezeu şi Stăpîn al tuturor, şi va primi cinstea de la toţi, strălucindu-i cu razele cunoştinţei Sale de Dumnezeu. Şi, după ce a învăţat acest lucru prin darul Duhului şi s-a înfocat cu dorirea, Proorocul se roagă să se petreacă toate şi proorocia să ia sfîrşit. Pentru aceea, face şi epilog, şi zice: „Fie, fie!”, ori, după Achila: „cu încredinţare”, în loc de: Cele zise sînt nemincinoase şi adevărate şi vor avea sfîrşit negreşit.

Sfîrşitu-s-au laudele lui David, fiul lui Iesei.