[patinina34]

8 Şi va domni de la mare pînă la mare
În loc de: Va domni peste toate marginile lumii. Că - de vreme ce margine a pămîntului sînt noianurile cele mari şi ne-înotate, care se numesc „atlantice”, adică oceanul despre apus şi despre răsărit - după cuviinţă a arătat că stăpînirea lumii se înconjură de mările dinafară. Iar stihul următor a arătat acest lucru mai descoperit:
şi de la rîuri pînă la marginea lumii.
„Rîu numeşte Iordanul, întru care, botezîndu-Se, Stăpînul a fost mărturisit de Tatăl că El este Fiul Lui cel iubit, întru Care bine a voit. Şi de atunci - zice Evanghelistul - a început Iisus a propovădui şi a zice: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!» De aceea şi proorocia spune că «va stăpîni de la rîu pînă la marginile lumii»”. Apoi, face arătat acest lucru şi într-alt chip:
9 Înaintea Lui vor cădea Etiopii, şi vrăjmaşii Lui ţărîna vor linge.
10 Împăraţii Tarsisului şi ostroavele daruri vor aduce, împăraţii Arabilor şi Savva daruri vor aduce.
Şi Fericitul Isaia, şi minunatul Iezechil pomenesc Tarsisul sau cetatea Carhidoniei, care este cea dintîi stătătoare şi port al Libiei. Iar Savva este neam etiopenesc. Libienii (care se numesc şi Africani) ţin părţile de apus ale lumii, Etiopii - pe cele despre răsărit şi miazăzi, Arabii - uscatul din mijloc, iar ostrovenii - uscaturile de prin mijlocul mării. De aceştia a zis că vor cădea înaintea Lui şi Îi vor aduce închinăciune, ca unui Dumnezeu, şi daruri, ca unui Împărat, iar vrăjmaşii se vor supune sub blestemele făcute împotriva şarpelui: „Vei umbla pe pieptul tău şi pe pîntece, şi pămînt vei mînca întru toate zilele vieţii tale.” Iar vrăjmaşi ai Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru sînt prea-răii draci, asupra cărora ne-a dat stăpînire a călca, peste şerpi şi peste scorpii. Şi - de vreme ce a pomenit numai trei sau patru neamuri, arătînd umbrit şi acoperit schimbarea tuturor neamurilor - acum face cuvîntul mai descoperit:
11 Şi se vor închina Lui toţi împăraţii pămîntului,
Unii - de bună voie, încă în viaţa de acum, iar toţi ceilalţi - după învierea de obşte, că - după cum zice dumnezeiescul Apostol - „nu vedem încă pe toate supuse Lui, ci atunci se va pleca Lui tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pămînteşti şi al celor de dedesubt.”
toate neamurile vor sluji Lui.
Acestea se potrivesc proorociei Patriarhului Iacov, care zice că El este „aşteptarea neamurilor”. Şi vedem sfîrşitul ei, că nu este vreun neam care să nu fi auzit propovăduirile evangheliceşti, ci întru fiecare neam sînt cei ce au primit strălucirea cunoştinţei de Dumnezeu.
12 Că a izbăvit pe săracul de la cel puternic şi pe mişelul, căruia nu-i era lui ajutor.
13 Milă Îi va fi de sărac şi de mişel, şi sufletele săracilor va mîntui.
Şi toţi se vor închina Lui, izbăvindu-se de amara tiranie a diavolului, că pe acesta l-a numit „puternic”; iar „sărac” - firea omenească, ce era pustie de Dumnezeu. Iar într-alt fel, Dumnezeu îi împilă, şi îi strînge pe cei silnici cu dumnezeieştile Sale legi, şi îi spăimîntează cu îngrozirile gheenei şi îi face să le fie milă de săraci. Că aceasta a şi adăugat:
14 De camătă şi de nedreptate va izbăvi sufletele lor,
„Camătă” a numit iubirea de argint, că aşa o numeşte şi Legea Veche: „camăta şi lăcomia nu va lua”. Deci zice: Va îndupleca pe cei ce se bucură de nedreptate şi de lăcomie să aibă milostivire şi iubire de oameni.
şi cinstit va fi numele Lui înaintea lor.
Cinstit - zice - va fi la toţi şi slăvit.