[patinina34]

7 Răsări-va în zilele Lui dreptatea
Iar lucrurile mărturisesc cuvintelor, pentru că - izbăvindu-se firea oamenilor de păgînătatea dinainte - aceştia s-au învăţat buna-credinţă. Şi, chiar dacă oarecari din credincioşi nu petrec după legile evangheliceşti, sînt zeci de mii mai presus de număr - şi între ostaşi, şi între proşti[COLOR=#800080][5][/COLOR], şi între cetăţeni[COLOR=#800080][6][/COLOR], şi între ţărani - care fac multă purtare de grijă pentru fapta bună.
şi mulţimea păcii, pînă ce se va lua luna.
Că, de demult, toparhiile (adică stăpînirile pe alocuri) şi împărăţiile peste fiecare limbă şi neam nu puteau să dobîndească darul păcii, fiind despărţite şi ticăloşite cu desele războaie, pentru că totdeauna duceau viaţa într-armată şi purtătoare de arme. Pentru războaiele acestea au scris mulţi, şi din Romani, şi din Elini; încă şi Istoriile Împăraţilor şi ale Macabeilor ne învaţă cîte rele pricinuiau toparhiile. Apoi, după înomenirea lui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru, acelea au încetat să mai fie, şi lumea noastră e stăpînită de o singură împărăţie, prin care urmează pacea, dînd vîrtute dumnezeieştii propovăduiri.
Iar acest „pînă se va lua luna” e pus în loc de: „în toată vremea vieţii de acum”, că este de prisos a vorbi pentru vremea ce va să fie, întru care va urma pacea adevărată.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]Măcar că a fost cel mai înţelept om al vremii sale, Împăratul Solomon a călcat legămîntul cu Dumnezeu şi a ridicat jertfelnice idolilor, de dragul multelor sale femei de alt neam. Dar, pentru buna-credinţă a tatălui său David, Dumnezeu nu a pierdut împărăţia lui Solomon în timpul vieţii acestuia, ci a fiului său, Ieroboam.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Iarăşi: monahii.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Sfîntul Iosif

[COLOR=#800080][4][/COLOR]Pe Maica Domnului.

[COLOR=#800080][5][/COLOR]„Proşti” – aici: „simpli”, „umili”:

[COLOR=#800080][6][/COLOR]orăşeni