[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 70

Psalmul lui David, al fiilor lui Ionadav şi al celor ce s-au robit mai întîi, nescris deasupra la Evrei.

Însuşi cel ce a făcut scrierea-deasupra a mărturisit că nu a aflat-o pe aceasta la Evrei, ci că el a pus-o. Ni se cuvine a şti că nu fiii lui Ionadav au fost cei întîi robiţi, căci Fericitului Ieremia i s-a poruncit de Dumnezeu să le aducă lor vin, spre mustrarea nelegiuirii Iudeilor, pe care aceia n-au vrut să-l bea, pentru poruncile strămoşilor. Şi de aici Proorocul a mustrat nesupunerea Iudeilor, căci aceia au păzit porunci omeneşti, iar aceştia au călcat punerile de legi dumnezeieşti. Deci Psalmul s-a zis de către faţa celor ce erau mutaţi în Babilon şi doreau izbăvirea de robie şi întoarcerea. Fericitul David l-a scris potrivind cuvintele rînduielii cetei celor bine-credincioşi dintre ei, dar mai vîrtos înainte-grăieşte fiilor darului, celor ce cred lui Hristos Dumnezeu şi primesc purtarea de grijă de la Dînsul, şi le arată izbăvirea de urîcioasa slujire a idolilor.
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinez în veac.
Zice: Să nu mă înşel de nădejdea mea, căci aştept al Tău ajutor, nici să mă fac de ocară mai mult. Primii aduc rugăciunea aceasta pentru cei ce i-au robit pe dînşii, iar ceilalţi - pentru dracii cei răi şi vicleni.
2 Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă, şi mă scoate,
Te rog - zice - să judeci între mine şi Babilonieni şi să scoţi cu dreptate hotărîrea asupra acelora, că aşa mă voi izbăvi de robia lor.
pleacă spre mine urechea Ta şi mă mîntuieşte!
3 Fii mie, Dumnezeule, scutitor şi spre loc de scăpare, ca să mă mîntuieşti, că întărirea mea şi scăparea mea eşti Tu.
Zice: Pe Tine Te am apărător, şi cetate tare şi turn întemeiat, primeşte cu milostivire rugăciunea mea! Şi, precum am arătat mai sus, acestea s-au zis către amîndouă feţele, adică celor bine-credincioşi şi fiilor darului, încă şi către cei ce de atunci şi pînă în vremea de acum se abat de la rău şi se lipesc de cele bune. Că aceasta voieşte să zică prin cele de aici înainte:
4 Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mîna păcătosului, din mîna călcătorului de lege şi a celui ce face strîmbătate.
Te rog pe Tine - o Stăpîne! - să mă slobozeşti de silnicia celor ce trăiesc întru răutate şi păgînătate.
5 Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne Doamne, nădejdea mea din tinereţile mele.
Norodul cel dintîi numeşte „tinereţe” vremea din zilele marelui Moisi - cînd a dobîndit slobozenia, după ce robiseră prea-multă vreme Egiptenilor - şi zice: De atunci am avut nădejdile spre Tine şi aştept al Tău ajutor. Iar norodul cel nou zice „tinereţe” înnoirii pe care a dobîndit-o prin baia naşterii de a doua oară.
6 Întru Tine m-am întărit din pîntece, din mitrasul maicii mele Tu eşti acoperitorul meu.
„Naştere” şi prăsire numeşte ieşirea din Egipt. Şi Dumnezeul tuturor ne învaţă aceasta, prin prea-dumnezeiescul Iezechil, cînd mustră păgînătatea Ierusalimului şi zice: „Tatăl tău este Amoreu, iar mumă-ta Heteancă”, adăugînd: „În ziua în care te-ai născut, buricul tău nu s-a tăiat, şi cu sare nu te-ai sărat şi cu apă nu te-ai spălat spre mîntuire.” Că - de vreme ce buricul este ca o rădăcină pruncului, că prin acela se creşte şi se hrăneşte, iar Israil avea sădită întru sine păgînătatea Egiptenilor şi după ieşirea din Egipt - după cuviinţă a zis: Nu ţi s-a tăiat buricul, căci tot din pîntecele maicii tragi hrana, şi petreci întru meşteşugirile mai dinainte. Deci, rugîndu-se lui Dumnezeu, ceata celor bine-credincioşi zice: De demult, dintru început am avut nădejdea către Tine.
7 Întru Tine este lauda mea pururea,
În loc de: Lăudîndu-Te şi slăvindu-Te totdeauna pe Tine, m-am făcut strălucit prin purtarea Ta de grijă.
ca o minune m-am făcut multora,
După acea strălucire, m-am schimbat mult, încît cele pentru mine au fost socotite de cei mulţi ca o minune şi semn.
şi Tu eşti ajutorul meu cel tare.
Iar eu aştept ajutorul Tău.
8 Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
După ce ai schimbat reaua-norocire ce zăcea asupra mea, porneşte limba mea ca să pot aduce Ţie cîntarea de laudă totdeauna. Fiindcă pe acest „toată ziua”, Simmah l-a zis: „în fiecare zi”.
9 Să nu mă lepezi în vremea bătrîneţelor mele, cînd va lipsi vîrtutea mea să nu mă părăseşti pe mine.
Te rog - zice - să dobîndesc purtarea de grijă de care m-am îndulcit în tinereţe, şi să nu fiu lipsit de ea nici la bătrîneţe. Că - de vreme ce a numit „tinereţe” ieşirea din Egipt - numeşte „bătrîneţe” vremea robiei în Babilon, fiindcă multă vreme a trecut la mijloc.
10 Că au zis vrăjmaşii mei mie, şi cei ce păzeau sufletul meu s-au sfătuit împreună,
11 zicînd: Dumnezeu l-a părăsit pe dînsul, goniţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este Cel ce îl izbăveşte.
Zice: Văzîndu-mă gol de a Ta purtare de grijă, toţi vrăjmaşii mei se pun, şi saltă asupra primejdiilor mele şi mă înfăşoară cu rele de multe feluri, batjocorindu-mă că sînt trecut cu vederea de tot. Pentru care mă rog:
12 Dumnezeul meu, să nu Te depărtezi de la mine, Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
Deci: Grabnic dă-mi ajutorul Tău şi nu mă pune departe de a Ta purtare de grijă. Iar „a Se depărta de la dînsul” nu zice pentru fiinţa lui Dumnezeu, că El este de faţă pretutindeni şi tuturor le stă de faţă, ci pentru purtarea de grijă şi lucrarea ajutorului.
13 Să se ruşineze şi să lipsească cei ce clevetesc sufletul meu,
Iar Simmah a zis aşa: „Să se ruşineze şi să se cheltuiască cei ce se pun împotriva sufletului meu.” Adică: Să se greşească de ale lor apucări, şi să culeagă de aici ruşinea şi să se facă deşerţi cei ce măiestresc cu nedreptate pierzarea mea.
să se îmbrace cu ruşine şi cu înfruntare cei ce caută cele rele mie!
Prea-de ocară şi cu totul de rîs să se facă cei ce mă înfăşoară cu toate felurile de rele.
14 Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine
Pentru că, văzîndu-le pe acestea făcîndu-se, mă voi întări întru nădejde spre Tine.
şi voi adăuga toată lauda Ta.
Şi voi aduce Ţie cu mult mai multă cîntare de laudă.
15 Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua - mîntuirea Ta,
Nu voi înceta povestind această dreaptă hotărîre a Ta, învăţîndu-i pe toţi cum, judecînd între mine şi neprietenii mei, m-ai izbăvit de robia acelora.
că nu le-am cunoscut din cărţi.